Am cateva reflectii pe marginea artei comunicarii. Nu-s indreptate catre cineva anume, nu pretind absolut deloc ca eu insumi nu mai am de lucrat la acest capitol, e doar o lista scurta cu greseli pe care le sesizez constant in juru-mi.
(1) Tonul face muzica. Orice conversatie esueaza din start cand ni se striga “adevaruri” la ureche. Indiferent cate lucruri logice si cu sens apar mai apoi, o atitudine ostila inchide supapele receptivitatii. Iar cliseul “te supara adevarul” demonstreaza simplu prostie si aroganta: nimeni nu detine adevarul, totul e discutabil si interpretabil.(2) Fii constructiv si pragmatic. Nu are nici un sens sa directionezi puhoi de reprosuri celuilalt, cand n-ai nici tu solutia logica si acceptabila pentru interlocutor. Daca nu esti capabil sa-ntorci mai intai masa si sa te pui si-n locul celuilalt, comunici doar frustrari proprii, iar oamenii au tendinta sa fuga de asemenea influente negative.
(3) Evita sa dezgropi mortii. Cand ai frustrari de moment, nu lasa mult timp sa treaca pana la a incerca sa le rezolvi. Amintirile se estompeaza si se deformeaza cu anii, si-ajungi mai tarziu sa discuti despre ceva care poate nici n-a existat cum iti amintesti acum in realitate.
(4) Cauta solutii, nu reprosuri. A scoate cuiva ochii nu duce la nimic bun. Sugereaza mai degraba din start cum vezi tu rezolvarea situatiei si ce-ar putea sa faca celalalt pentru a-ti da satisfactie. Sunt mult prea frecvente cazurile in care fiecare le are pe ale lui si pur si simplu nu-si da seama de modul in care ii afecteaza pe altii din jur, de actiuni concrete pe care le-ar astepta ceilalti de la el. Iar cand te pui mai intai in pielea celuilalt, nu-s rare cazurile in care ai constata pe pielea proprie ca asteptarile tale sunt totusi exagerate.
(5) Nu cere de la altul ce tu insuti nu faci sau n-ai putea face pentru el. Ai mai multa retinere cand asteptarile de la celalalt sunt lucruri pe care n-ai avut ocazia sa le faci sau pur si simplu nu esti tu capabil sa le faci. Mult prea frecvent se-ntampla sa subestimezi efortul si complexitatea acelor situatii, fiindca tu n-ai trecut prin ele.
(6) Nu incerca sa schimbi oamenii, ci sugereaza-le doar actiuni concrete pe care acestia le-ar putea duce la indeplinire. Nu fi moralist la adresa altora. Decat sa-i spui unuia “esti egoist“, sa-i lipesti etichete jignitoare pe frunte, incearca mai degraba metoda infinit mai buna “ai putea te rog face lucrul acesta?“.
(7) Fii realist, nu just. Fiecare poate avea principii de viata diferite, iar morala nu e batuta in cuie. Fiecare poate avea prioritati diferite, crez diferit in viata, modalitati diferite de a se manifesta si a duce la indeplinire sarcinile.
(8) Axeaza-te mai mult pe scop, nu pe mijloace. Ce conteaza daca unul isi duce la indeplinire obiectivul in comun urmarit si de tine intr-un fel sau altul? Important este ca va ajunge sa faca ce urmaresti si tu. Ca sa dau un exemplu, n-ar trebui sa-ti pese daca unul spala vasele cu muzica pe urechi, important e ca le spala.
(9) Mind your own business. Exista atatea lucruri pe lumea asta care nu-s pur si simplu treaba ta. Invata sa-ti dai seama pana unde se intinde propria ta gradina si de unde incepe gradina altuia. Cand asteptarile pe care le-ai avea de la altul nu au nici macar un impact serios asupra vietii tale, cand nu sunt deci conflictuale sau interdependente, e semn ca te poti afla in mod nepermis pe fasia de libertate a celuilalt.
(10) Nu transforma munca silnica in dovada de dragoste. Cliseul “iubitule, daca tii la mine imi iei o casa, ori speli vasele” e jenant si daunator. Creaza mai degraba dubii in mintea celuilalt ca ai de fapt nevoie de-un sclav sau servitor, nu de un partener de viata. Si nimeni nu vrea sa se simta iubit in functie de cat pune sau nu osul la treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentariul tau