luni, 31 decembrie 2012
duminică, 30 decembrie 2012
sâmbătă, 29 decembrie 2012
joi, 27 decembrie 2012
miercuri, 26 decembrie 2012
Luceafarul, varianta anilor 2000 ( ultima parte )
Să mă îmbăt de Scoţian
Sorbit din a ta gură
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură.
Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vand pe tine.
Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...
Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul.
Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii,
Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată.
- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese,
Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri - nu puţine,
Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează.
Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare
Pân-au luat-o la-ntrebări
În Parlament, ghiolbanii:
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii,
Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama,
Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul,
Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris, mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie,
Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă bietii electori
Cum se trăieşte bine,
Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare.
Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul < Land of Choice >
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs.
Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă,
Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici!
Sorbit din a ta gură
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură.
Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vand pe tine.
Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...
Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul.
Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii,
Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată.
- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese,
Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri - nu puţine,
Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează.
Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare
Pân-au luat-o la-ntrebări
În Parlament, ghiolbanii:
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii,
Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama,
Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul,
Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris, mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie,
Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă bietii electori
Cum se trăieşte bine,
Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare.
Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul < Land of Choice >
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs.
Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă,
Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici!
sâmbătă, 22 decembrie 2012
Luceafarul, varianta anilor 2000 (partea a III a )
Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama.
- Hai, vino-n cărţi, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă.
De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele.
Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră.
(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară să te am
În Alianţa noastră.
Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă
- Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă.
Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte.
- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul.
Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama
- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza.
Iar răpitoarea-i glăsuia
Privind din cărţi complice
- Dubleaza potul - ţara ta
Va fi tărâm ferice
- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul. Va urma
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama.
- Hai, vino-n cărţi, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă.
De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele.
Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră.
(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară să te am
În Alianţa noastră.
Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă
- Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă.
Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte.
- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul.
Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama
- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza.
Iar răpitoarea-i glăsuia
Privind din cărţi complice
- Dubleaza potul - ţara ta
Va fi tărâm ferice
- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul. Va urma
vineri, 21 decembrie 2012
Luceafarul, varianta anilor 2000 (partea a II a )
Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante.
Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri.
Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire.
Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...
Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.
El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii.
Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -
Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună.
Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată.
Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy. Va urma
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante.
Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri.
Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire.
Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...
Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.
El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii.
Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -
Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună.
Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată.
Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy. Va urma
joi, 20 decembrie 2012
Luceafarul, varianta anilor 2000 (partea I )
Luceafărul (varianta 2012)
A fost o dată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre.
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări "nasoale"
Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără succesuri mari la prinţi
Baroni ori beizadele
Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru.
De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
În câteva mandate.
Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească.
Pe unde-a fost el - port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viaţă-un rost
Iubitelor lui fete.
Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist;
Divorţ şi partajare.
C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia.
Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară.
Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă...
În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice
Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate. Partea a doua va urma...
A fost o dată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre.
Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări "nasoale"
Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără succesuri mari la prinţi
Baroni ori beizadele
Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru.
De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
În câteva mandate.
Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească.
Pe unde-a fost el - port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viaţă-un rost
Iubitelor lui fete.
Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist;
Divorţ şi partajare.
C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia.
Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară.
Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă...
În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice
Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate. Partea a doua va urma...
miercuri, 19 decembrie 2012
marți, 18 decembrie 2012
vineri, 14 decembrie 2012
miercuri, 12 decembrie 2012
Diferența, plata în natură
Unei tipe i se strică mașina și singurul bărbat care se oprește s-o ajute îi cere 100 de lei pentru reparație. Tipa îi răspunde că nu are decât 20 de lei.-Dacă ai fi mai tânăr, îi spune, cred că aș putea face sex cu tine pentru diferența de bani.
-Pe cine faci tu bătrân? se enervează ăsta. Ia dă rochița aia jos și suie-te pe capotă!
Și nici una, nici două, scoate o zdroabă cât toate zilele. Tipa e șocată și încântată. Se gândește: “Mă ajută cu reparația, îi dau doar 20 de lei și mă aleg și cu minunăția asta!” Dar rămâne cumva surprinsă când îl vede pe tip că își prinde niște cârlige de rufe de măciucă.
-Ce-i cu cârligele, ce faci cu ele? întreabă ea.
-Opritoare, doar nu credeai că, la banii ăștia, ți-o dădeam pe toată…
marți, 11 decembrie 2012
Domnul Popescu
D-l Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când își lasa pardesiul, garderoba zâmbește:
- Buna seara, domnule Popescu!
Nevasta îl interoghează imediat:
- De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine!
- Nu, draga, a fost femeie de serviciu la noi la firma!
Se aseaza la masa. Vine chelnerul:
- Buna seara, domnule Popescu, la aperitiv ca de obicei?
Sotia se face vanata:
- Aha! Te cunoaste si stie si ce-ti place!
- Da, draga mea, a lucrat la noi la bufet, dar s-au facut restructurari.
Scena se repeta cu tot personalul din restaurant, inclusiv portarul
care le cheama un taxi. In masina femeia explodeaza:
- Tu ma crezi proasta?!, adica eu nu-mi dau seama ca..., vorbind într-un torent tot drumul, pana ce soferul se intoarce razand:
- Dom' Popescu, pe cinstea mea, din cate curve am dus cu dvs., asta-i
cea mai a dracului!
- Buna seara, domnule Popescu!
Nevasta îl interoghează imediat:
- De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine!
- Nu, draga, a fost femeie de serviciu la noi la firma!
Se aseaza la masa. Vine chelnerul:
- Buna seara, domnule Popescu, la aperitiv ca de obicei?
Sotia se face vanata:
- Aha! Te cunoaste si stie si ce-ti place!
- Da, draga mea, a lucrat la noi la bufet, dar s-au facut restructurari.
Scena se repeta cu tot personalul din restaurant, inclusiv portarul
care le cheama un taxi. In masina femeia explodeaza:
- Tu ma crezi proasta?!, adica eu nu-mi dau seama ca..., vorbind într-un torent tot drumul, pana ce soferul se intoarce razand:
- Dom' Popescu, pe cinstea mea, din cate curve am dus cu dvs., asta-i
cea mai a dracului!
luni, 10 decembrie 2012
De ce a intrat Olanda în criză ?
RĂSPUNS: din cauza bicicliștilor !
Biciclistul este un dezastru pentru economie. El nu cumpără masini, nu ia credit pentru bicicletă, nu cumpără benzina, nu cumpără cauciucuri de iarna, nu folosește serviciile service-urilor auto, nu plateste asigurare nici amenzi, nu foloseste parcarea cu plata, nu sufera de obezitate.
Si totodata este sănătos, la naiba!
Oamenii sănătoși nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpără medicamente, nu platesc analize, nu merg la medicii privati, nu cresc PIB-ul....
Primul banc cu un blond
Un irlandez, un mexican si un blond erau muncitori pe un santier, undeva la etajul 20, si vine pauza de masa. Irlandezul îsi deschide punga cu mâncare si zice:
Mexicanul deschide punga si zice:
- Din nou tacos! M-am saturat de tacos! Daca mâine gasesc tot tacos, ma arunc!
Blondul:
- Din nou lasagna! M-am saturat! Daca mâine e la fel, ma arunc!
A 2-a zi, irlandezul are exact aceeasi mâncare, se arunca si moare, mexicanul se arunca si moare si el, blondul idem, se arunca si moare.
La înmormântare: nevasta irlandezului:
- Daca stiam ca nu-i place, i-as fi gatit altceva!
Nevasta mexicanului:
- As fi putut sa-i dau tortillas, chilli peppers sau altceva! Daca as fi stiut!
Acum toata lumea se uita la nevasta blondului... si se uita... si se uita..., la care nevasta blondului zice:
- De ce va uitati asa la mine?! El îsi facea singur pachetul!
Blondul:
- Din nou lasagna! M-am saturat! Daca mâine e la fel, ma arunc!
A 2-a zi, irlandezul are exact aceeasi mâncare, se arunca si moare, mexicanul se arunca si moare si el, blondul idem, se arunca si moare.
La înmormântare: nevasta irlandezului:
- Daca stiam ca nu-i place, i-as fi gatit altceva!
Nevasta mexicanului:
- As fi putut sa-i dau tortillas, chilli peppers sau altceva! Daca as fi stiut!
Acum toata lumea se uita la nevasta blondului... si se uita... si se uita..., la care nevasta blondului zice:
- De ce va uitati asa la mine?! El îsi facea singur pachetul!
Părerea sinceră a unui neamț despre români
Scrisoarea unui neamțAm găsit pe trotuar, în faţa unui oficiu poştal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinţilor lui din Germania . Pe cutia poştală scria: "Atenţie, nu are fund!", dar neamţul, necunoscând limba
română, a aruncat probabil, cu candoare teutona, plicul în cutie.
Reproduc scrisoarea în traducere.
Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.
În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie. Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.
Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.
Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră. Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini
şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi unii altora mesaje scurte, dar energice.
Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate,
desfiinţat.
Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii, dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.
Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.
Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.
Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.
Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.
Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România. Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.
luni, 3 decembrie 2012
Cum să bagi o femeie în pat...
Care este diferenta dintre fetele de 8, 18, 28, 38, 48, 58, 68 si 78 de ani ?La 8 ani o bagi in pat si ii spui o poveste
La 18 ani tre’ sa-i spui o poveste ca sa o bagi in pat.
La 28 nu mai trebuie sa-i spui povesti ca sa o bagi in pat..
La 38 de ani iti spune o poveste si te baga in pat.
La 48 de ani iti spune ea o poveste ca sa te bage in pat.
La 58 de ani, te bagi tu in pat, ca sa nu-i auzi povestile.
La 68 daca reusesti sa o bagi in pat, asta chiar ca-i o poveste.
La 78 de ani ... ce poveste ?! Ce pat?! Da’ tu cine mama
dracu’ esti ?!
sâmbătă, 1 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)