O scurta istorie a Dobrogei ( partea a doua )

             În cadrul Imperiului otoman Dobrogea este organizată ca udj (provincie), condusă de un bei (udj-bei). Iniţial a fost inclusă în Sangeacul de Silistra din cadrul vilaietului Rumeliei. La sfârşitul secolului XVI s-a constituit un vilaet (provincie mai mare) separat de cel al Rumeliei, cunoscut sub denumirile de Vilajetul de Silistra, Oceacov sau Babadag, în funcţie de stabilirea reşedinţei guvernatorului său. Treptat Dobrogea devine o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare în cadrul Imperiului otoman, expresie a individualităţii sale geografice şi etnice. Paşa de Silistra deţinea rangul de vizir cu trei tuiuri, ceea ce situa provincia între cele de importanţă militară deosebită. În secolele XVII-XVIII, ne spune Dimitrie Cantemir în a sa Istorie a Imperiului otoman, reşedinţa de fapt a paşalelor, care continuau să se numească "de Silistra", a fost la Babadag, pentru că era mai aproape de Isaccea, vadul de trecere al trupelor otomane spre ţările inamice (dar-ul-harb) cu care se războiau necontenit. În timpul stăpânirii otomane în Dobrogea principalele cazale (mici unităţi administrative) de pe teritoriul ei au fost: Tulcea, Hârşova, Isaccea, Babadag, Carasu (Medgidia), Mangalia, Silistra şi Constanţa. Dobrogea avea pentru otomani o mare importanţă strategică. Ea asigura legătura permanentă pe uscat cu hanatul Crimeii, important furnizor de trupe auxiliare pentru armata otomană, menţinea o bază permanentă şi sigură de ofensivă împotriva Poloniei şi statului rus, şi, îndeosebi, supraveghea atitudinea ţărilor române, Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, aflate într-o contiuă răzvrătire de sub suzeranitatea turcească. Armatele otomane distrug toate fortificaţiile de pe litoralul maritim: Mangalia, Constanţa, Kara-Harman, Enisala ş.a., care rămân în totală părăsire sau adăpost al păstorilor de oi, cum scria cronicarul Evlia Celebi. Le distrug pentru că n-aveau a se teme din această parte, otomanii fiind stăpânii Mării Negre. În schimb, ei întăresc puternic sistemul de cetăţi de pe Dunăre: Nicopole, Silistra, Hârşova ş.a., de teama atacurilor din nord, mai ales ale românilor ("necredincioşii valahi şi moldoveni").

              Căutând să întărească capacitatea combativă a noii provincii, Imperiul otoman a încurajat colonizarea ei cu elemente turce, mai ales nord-pontice (tătari), atraşi în aceste locuri după dispariţia Hoardei de Aur şi în urma creşterii puterii Rusiei. Tătarii din Bugeac stabiliţi în Dobrogea devin tot mai indispensabili otomanilor în expediţiile lor de represalii împotriva ţărilor române şi în campaniile împotriva Poloniei. În acelaşi timp, în târgurile şi oraşele Dobrogei se aşează grupuri de supuşi creştini şi de alte credinţe din Imperiul otoman: evrei, armeni, greci, ragusani şi bulgari, pe care otomanii îi foloseau în aprovizionarea garnizoanelor militare şi a Constantinopolului. Tabloul etnic al acestor aşezări era, cum ne informează călătorii străini, foarte cosmopolit. Paolo Giorgio, la sfârşitul secolului al XV-lea, după ce vizitează oraşele Caramanchioi, Constanţa, Mangalia, Tuzla, Babadag, scria că nici unul "nu este locuit numai de turci sau de creştini", dar "în fiecare din oraşe numărul creştinilor este mai mare decât al turcilor". Fondul etnic românesc era întreţinut constant de procesul de imigraţie a populaţiei dintr-o parte într-alta a Dunării, cu atât mai mult cu cât oraşe-porturi româneşti ca Chilia, Ismail, Brăila erau unităţi administrativ teritoriale aparţinând Dobrogei.

               Sub ocupaţie otomană Dobrogea are o dezvoltare economică lentă, cum avea de altfel întreg Imperiul otoman. Viaţa orăşenească decade; porturile de pe litoralul Mării Negre, scoase cu totul în afara comerţului internaţional (marea devenind un lac turcesc), nu mai au deloc înflorirea de dinaintea ocupaţiei turceşti. Otomanii, aceşti euro-asiatici, pe care un straniu destin îi făcuse stăpâni pe Orient şi aproape pe întreaga Mediterană, s-au arătat până la urmă incapabili să se ridice deasupra mentalităţii lor iniţiale de războinici exploatatori. Comerţul a fost redus mai mult la un trafic local între localităţi, între care mai importante erau: Babadagul, Isaccea, Tulcea, Măcin, Carasu, Silistra (Dârstor), Rasova, Cernavodă, Medgidia, Constanţa, Mahmudia, Varna, Covarna, Balcic ş.a. Activitatea edilitară din aceste centre a fost foarte redusă. Nicăieri nu s-au construit edificii importante, în afara unor moschei şi băi. Nici unul din aceste edificii nu se numără printre operele de oarecare valoare în arta musulmană. Viaţa Dobrogei sub otomani are un caracter vegetativ, întrerupt din când în când de incursiunile românilor din Muntenia sau Moldova sau de scurtele expediţii ale cazacilor din stepele Ucrainei.

O scurta istorie a Dobrogei

              Sunt 132 de ani de la alipirea Dobrogei la România, în timpul lui Carol I. Puţini cunosc istoria framântată a acestei provincii.

              În evul mediu, între 1320-1322, Dobrogea este menţionată documentar cu numele de "Ţara Covarnei", ca formaţiune politică independentă (probabil că exista anterior), recunoscută de Bizanţ. În 1346 era condusă de Balica. Acesta particpă la războiul civil din Imperiul bizantin (1341-1347). După moartea lui Balica, în 1348 în fruntea statului dobrogean a venit Dobrotici, care se distinsese încă din 1346 în conflictul dintre Ioan al V-lea Paleologu, şi Ioan al VI-lea Cantacuzino. Dobrotici este recunoscut ca strateg, dar supus Bizanţului, de către Ioan Cantacuzino, împotriva căruia luptase. În 1366 despotul Dobrogei îl prinde pe împăratul I. Cantacuzino şi-l închide la Varna. O încercare de eliberare a cruciaţilor conduşi de Amedeo de Savoia eşuează. Împăratul este eliberat în schimbul recunoaşterii independenţei politice a Dobrogei. Dobrotici are bune relaţii cu Nicolae Alexandru Basarab domnitorul Ţării Româneşti, (1342-1366), care stăpânea şi nordul Dobrogei, şi cu urmaşul acestuia Vladislav Vlaicu (1364-1377). Afirmarea pe plan politic în Balcani a lui Dobrotici este consecinţa fărâmiţării forţelor feudale bizantine, bulgăreşti şi sârbeşti, care nu pot face front comun contra otomanilor, deveniţi tot mai ameninţători. Este, în acelaşi timp, urmarea directă a ascensiunii economice a Dobrogei, a afirmării centrelor economice de la Chilia, Licostomo, Vicina, sau, mai departe pe Dunăre, a Brăilei, Piua Pietrei, Hârşovei ş.a., care atrăgeau negustori din toate părţile. Independenţa Dobrogei e însă foarte serios ameninţată de otomani. Urmaşul lui Dobrotici, Ivanco (1386-1388), este ucis de turci în 1388. Succesele otomanilor (între altele şi cucerirea Silistrei) sunt anulate de intervenţia lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti (1386-1418), care îndepărtează pericolul otoman prin forţa armatei sale şi uneşte într-o singură ţară Dobrogea cu Ţara Românească. În 1390 şi 1393 Mircea cel Bătrân respinge încercările otomanilor de cucerire a Dobrogei. În 1396 el fortifică cetăţile de la Isaccea şi Enisala în nordul Dobrogei şi de la Caliacra în sud.

O nouă încercare a Porţii din 1408 asupra Silistrei este respinsă. După moartea lui Mircea cel Bătrân, stăpânirea Dobrogei o au când otomanii când domnitorii Ţării Româneşti, în funcţie de victoriile sau înfrângerile militare, până între anii 1445-1462, când (nu se poate preciza anul) otomanii ajung singurii stăpânitori, transformând Dobrogea în provincie a imperiului lor, pentru aproape patru secole şi jumătate. În 1484 otomanii cuceresc Chilia, Licostomo şi întreg ţinutul înconjurător. Delta Dunării intră şi ea sub stăpânire otomană.

Ai cascavalul la tine?

Intre incredere si dorinta : ))

Iată ce gândesc bărbații!!!

Dacă te uiți la femei

Pisici relaxate

Cele mai ciudate animale (Partea a doua)

                 Continuam enumerarea ciudatelor animale ce ne înconjoară.

Acest “peştişor” se poate umfla până la 50 cm lungime!

Cel mai funny căţel din lume. Cu dreadlocks-urile lui cred că e invidiat de orice raggae-lover! Este o specie de câine extrem de rapidă şi se pricepe chiar şi la acrobaţii!

Pisicile fără păr au fost semnalate în multe zone ale lumii, dar prima rasă de succes a fost sfinxul.

 Cu cele 22 de tentacule ale sale această cârtiţă trăieşte în America de Nord şi se hrăneşte cu insecte şi râme.

Acest peşte gelatinos are o densitate ceva puţin mai mică decât cea a apei. De aceea apare ca o masă gelatinoasă care stă deasupra apei şi care se hrăneşte cu materia primă care pluteşte prin zonă.

Cele mai ciudate animale

                 Probabil toată lumea ne uităm din când în când la documentare pe la posturile de specialitate gen Discovery și am văzut tot felul de animale, pești, păsări și multe alte specimene rare . În continuare vom vedea câteva dintre acestea :

 Ţestoasa albă apare în special în cultura chineză.

 Această creatură care pare a fi un amestec de şoarece cu iepure trăieşte în deşertul Chinei şi al Mongoliei. E deja un animal pe cale de dispariţie.

Se numeşte aye-aye şi are foarte multe în comun cu o ciocănitoare: găureşte copacii pentru a găsi ceva bun de mâncat şi apoi scoate hrana din scoarţa pomului cu degetul său mijlociu.

 Numele lui este saiga şi cu ajutoul nasului său incredibil de mare şi de flexibil el poate încălzi aerul pe timp de iarnă şi îl filtrează de praf pe timp de vară.







Trăind la adâncimi extreme şi fiind una dintre cele mai rar întâlnite caracatiţe, caracatiţa Dumbo a fost poreclită astfel din cauza urechilor sale care seamănă cu cele ale personajului de desene animate, Dumbo.

 Acest micuţ trăieşte în păduri tropicale, prin India sau Sri Lanka.

      


Descoperită în 2005 în Oceanul Pacific, această creatură a fost botezată “crabul yeti”. Trăieşte la o adâncime de 2.200 m.

Energie debordantă

Ziua soției

De ziua soţiei

Într-un bar doi tipi beau la o masă.

- Soţiei ce i–ai luat, că–i ziua ei?

- I–am luat toţi banii de prin casă.

Nu te strâmba, că doar din ăia bei .

Cel mai eficient mod de a-ţi aminti ziua de naştere a soţiei este să o uiţi o dată.

De ziua soţiei

Zicând că-i chestie "de-obraz",
Făcu şi el azi un efort:
Nu i-a adus nici flori, nici tort,
Doar a venit acasă... treaz!

ZXR kawasaki

Minunea României - orașul Caracal

                Deși am un prieten din Caracal și acesta mi-a infirmat unele din renumitele lucruri auzite, Caracal este supranumit “Orașul-minune” sau “Orașul celor 7 minuni”, pentru că aici se spune că s-a răsturnat carul cu proști, cauza din care aici se întâmplă tot felul de minuni.

1. Prima “minune” este aceea cu macaraua. Se spune că în Caracal s-a construit un bloc in forma de dreptunghi. S-a construit prima latura, apoi a doua, a treia, în fine, a patra, pentru ca atunci când lucratorii au vrut să își ia utilajele si sa plece, au constatat ca macaraua era inchisa intre cele 4 laturi ale blocului și nu mai putea fi scoasă de acolo!
2. A doua “minune” constă în ridicarea unei statui. Nu o imitație a Colosului din Rhodos, ci o statuie cu un soldat cu pușca în mâna plecând la atac. Dupa ridicarea statuii, s-a construit și Casa Armatei, după care s-a constatat că soldatul avea pușca îndreptată exact catre Casa Armatei. Statuia poate fi admirata si astazi in parcul central al orașului, însă i-a fost schimbată direcția și nu mai este îndreptată către Casa Armatei.
3. A treia “minune” are ca subiect o capră. Se spune că un om care avea o capră de funie a avut niște necesități fiziologice. Cum nu putea să se ducă în tufiș având capra după el, omul a legat-o pe aceasta de un lemn, apoi s-a dus între ierburi să-și facă nevoile. Când s-a intors, a găsit capra spânzurată. Omul legase capra de o barieră lasată pentru venirea unui tren, trenul a trecut, bariera s-a ridicat și a spânzurat capra.
4. A patra “minune” se leaga de prețul biletului in transportul local. Se spune că biletul de autobuz din gară si pâna în centrul orașului era 1,25 lei, iar cel din centrul orașului pâna în gară 1,50 lei.
5. A cincea afirma că s-a furat poarta de la sectia de poliție și ca la un moment dat a luat foc chiar unitatea de pompieri.
6. A sasea “minune” situează închisoarea din oraș pe strada Libertatii si cimitirul pe str. Învierii.
7. In fine, a 7-a “minune” spune că în Caracal era un singur liceu, care se numea ''Liceul nr.2''.

Berea... si moartea

               Sa nu luati ca atare minunile acestei beri.

Festivaluri culinare ciudate (Ziua anuală a verzei)

Ziua anuală a verzei

    

               Aceasta are loc in Yuma, Arizona, Statele Unite ale Americii, in ianuarie, în fiecare an .

 Yuma este capitala mondială a verzei. Iată şi explicaţia: acest oraş produce 1,5 miliarde de dolari din agricultură şi asigură 90% din legumele de iarnă ale Americii de Nord. Printre atracţiile principale ale festivalului anual de la Yuma se numără sculpturile în varză, bowlingul cu varză şi proba de cea mai mare salată din lume.

Festivaluri culinare ciudate (Cursa cu clătite din Olney)

Cursa cu clătite din Olney

              Acesta are loc in Olney, Anglia , în fiecare an, de Fat Tuesday .

                                                                              

    

         La acest eveniment, femeile din Olney, îmbrăcate “de casă”, aleargă aproape 400 de metri cu o tigaie cu o clătită în mână. Clătitele trebuie aruncate în aer la începutul şi la finalul cursei. Cursa este o tradiţie în Olney din 1445, iar din 1950 a ajuns şi la urechile americanilor, unde o competiţie similară se desfăşoară anual într-un orăşel din Kansas.

Topul celor mai anormale fenomene meterorologice

             

           Site-ul LIVESCIENCE a publicat un top al celor mai ciudate 10 fenomene meteorologice.Tocmai de aceea am preluat acest clasament si vi-l prezint si voua.

             




Pe locul 10 în clasament au fost plasate fenomenele optice - fata morgana şi aurora boreală, pe 9 - "bombele" de gheaţă, locul 8, "luna albastra" şi 7- "focurile Sfântului Elm".

 Fenomenul de lună albastră are o explicaţie interesantă. Luna nu are lumina proprie după cum ştim. O vedem, alb gălbuie, când este luminată de soare şi reflectă către noi lumina solară.

Dar între lună şi observatorul de pe Pământ se află atmosfera şi dacă aceasta este încărcată cu particule de fum şi praf care absorb o parte din culorile spectrului luminii, atunci este posibil ca la observator să ajungă o lumină albastruie. Fenomenul este rar.



S-a observat după incendiile de pădure în Suedia în 1950 şi în Canada în 1951. Scrierile şi picturile din anii 1880 vorbesc de luna albastră care s-a observat timp de câţiva ani după erupţia vulcanului indonezian Krakatoa. Se spune ca acest vulcan a aruncat în atmosferă 25 de milioarde de metri cubi de rocă, fum şi piatră ponce.

       


Focurile sau luminile Sfântului Elm sunt un fenomen de natură electrică, o descarcare electrostatica luminoasă de culoare albastru-alb, ce înconjoară ca o aureolă parţile proeminente ale obiectelor înalte cum sunt clopotniţele sau hornurile castelelor sau chiar vârfurile muntoase.Atmosfera trebuie să fie puternic ionizată aşa cum se întâmplă adesea în prezenţa norilor de furtună, mai ales la munte. Fenomenul a fost observat mai întâi la catargele corăbiilor aflate pe mare de furtună şi de aceea poartă numele patronului marinarilor, sfântul Elm.

La munte de cele mai multe ori luminile lipsesc, însă fenomenul se aude şi se simte: descărcările electrice produc trepitaţii ale aerului, ca un zumzăit de albine, corpul este invadat de o curioasă senzaţie şi părul de pe cap se ridică la verticală.








În continuare, pe locul 6 în topul fenomenelor ciudate îl ocupă monştrii marini şi trombele pe mare. Pe 5 se află tornadele, pe locul 4 specialiştii au considerat "Soarele triplu" şi pe 3, fulgerele globulare.

Soarele triplu sau soarele înconjurat de un inel luminos nu este altceva decât fenomenul de halo, un fenomen optic care se produce în jurul soarelui. Fenomenul se datorează reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă din atmosferă. Simetria hexagonală a cristalelor de gheţă face ca haloul să aibă mereu aceeaşi dimesiune, îl vedem sub un unghi de 22 de grade. Dacă concentraţia de cristale de gheaţă din atmosferă este mare, atunci haloul este foarte intens şi soarele apare înconjurat de încă 2 sau 3 copii, care se numesc câinii de pază ai soarelui

.

           Pe locul 2 al topului celor mai ciudate fenomene naturale se regăsesc zăpada şi grindina roşie, iar pe primul loc, ploile cu broaşte şi peşti.


 Cazurile de ploaie colorată nu sunt puţine. Cel mai frecvent, analizele au identificat particule colorate din cauza cărora ploaia nu mai este transparentă: nisip şi praf din zonele aride (Sahara, de exemplu) sau particule vulcanice ridicate şi purtate la distanţe mari de curenţii atmosferici. De asemenea s-au identificat în ploile colorate particule poluante de la diferite obiective industriale mari.


Cum au ajuns însă broaştele în atmosferă? Fenomenele naturale le-au luat de pe pământ şi curenţii atmosferici le-au deplasat deasupra altor zone. Este vorba de tornadele şi trombele marine, fenomene caracterizate de
puternici curenţi elicoidali ascendenţi, adevărate pompe aspiratoare. Trombele marine ridică mari cantităţi de apă, dar şi vietuitoarele din ea.

Festivaluri culinare ciudate (Carnavalul din Vilanova i La Geltrú)

Carnavalul din Vilanova i La Geltrú

                     Acesta are loc in Vilanova i La Geltrú, Spania, în fiecare an, de Mardi Gras .

             Acest festival este de departe cel mai dulce din întreaga lume! Festivalul începe cu războiul bezelelor, unde brutăriile sunt deschise şi oferă “muniţie” gratis copiilor. Peste 100.000 de kilograme de dulciuri sunt donate anual la acest carnaval. Festivalul se încheie cu înmormântarea unei sardine, care simbolizează începutul postului Paştelui.

Anecdote peste anecdote

Tatăl îi spune fiului :
- E timpul să te descurci singur, doar n-ai pretenţia ca maică-ta să ne întreţină pe amândoi.

În vizită la un penitenciar, reprezentanta unui comitet de ajutorare ajungând la deţinutul cu numărul 43117, începu să-l consoleze :
- Cred că eşti tare trist stând aici. Închipuieşte-ti că, din când în când, mai primeşti câte o vizită.
- N-are cine, doamnă.
- Bine, bine, dar ştiu că ai cinci fraţi !
- Aşa este doamnă dar, directorul închisorii nu-i lasă să iasă din celulele lor.

- Ia spune-mi Gigele, îţi place să mergi la şcoală ?
- Da, bunicule, îmi place să merg la şcoală, îmi place să vin de la şcoală acasă, dar nu-mi place ce trebuie să fac între timp.

- Te-ai însurat sau tot singur te ocupi de gospodărie ?
- Da.
- Ce "da" ?
- Da, m-am însurat şi tot singur mă ocup de gospodărie.

Festivaluri culinare ciudate (Festivalul portocalelor din Ivrea)

Festivalul portocalelor din Ivrea

                 Acesta are loc in Ivrea, Italia , in februarie, în fiecare an .

         

Ideea festivalului a început prin secolul al XII-lea când, în timpul paradelor şi al sărbătorilor locale, fetele aruncau portocale de la balcon pentru a le atrage atenţia băieţilor. Aceştia au replicat şi a început o adevărată “rivalitate” murdară. În prezent, festivalul se ţine în fiecare an şi este destinat oricui doreşte să participe.

Festivaluri culinare ciudate (Festivalul usturoiului)

Festivalul usturoiului

             Acesta are loc in Gilroy, California, Statele Unite ale Americii in iulie, în fiecare an.

             Gilroy este, neoficial, capitala mondială a usturoiului şi îşi deschide cu mândrie porţile în fiecare an pentru cel puţin 100.000 de turişti. La acest eveniment se consumă anual peste 2,5 tone de usturoi. Aici puteţi gusta “celebrele” tarte cu cremă de usturoi şi “savuroasa” îngheţată cu usturoi!