Cele mai mari gafe ale istoriei ( partea a doua )

Caderea Constantinopolului - 1453

Caderea capitalei bizantine era inevitabila, dar modul cum a cazut are la baza o gafa de proportii, magistral descrisa de Stefan Zweig in "Orele astrale ale omeniri".

Bizantinii erau izolati, avand armata putina si cu soldatii speriati, iar singura arma redutabila a apararii o constituiau zidurile de nepatruns si portile ferecate.

Dupa mai multe zile de asalt, dupa mai multe incercari nereusite de a patrunde in cetate, turcii au descoperit - absolut intamplator - o poarta deschisa: kekaporta.

Poarta, ramasa nezavorata din eroare, decidea dintr-o data soarta orasului: turcii au navalit inauntru aproape fara lupta, bizantinii s-au pierdut cu firea si insusi imparatul a disparut pentru totdeauna, cazand in invalmaseala.

Astfel, dupa un atac furibund si o rezistenta eroica, marea capitala a imperiului bizantin cadea in fata inamicului, urmare a unei gafe, pe al carei autor istoricii nu l-au identificat nici astazi.


Dezastrul de la Waterloo - 1815

Orele imperiului erau oricum numarate, dar Napoleon inca mai gandea ca mintea lui de strateg poate invinge trei dusmani dintr-o data: Anglia, Prusia si Rusia.

El insusi a ales locul si momentul si a pornit la atac. Rusii erau inca departe, iar planul prevedea sa-l atace pe englezul Wellington si chiar sa-l invinga inainte sa fi ajuns la locul bataliei prusacii, condusi de generalul Blucher.

Ca sa le zadarniceasca apropierea, a amplasat intreaga rezerva, condusa de maresalul Gruchy pe un teren lateral, cu consemn sa-i hartuiasca pe prusaci, sa le intarzie deplasarea, iar armata lui sa nu se angajeze in lupta.

Napoleon a avut de patru ori ghinion. Prima data, l-a dezavantajat ploaia, care a desfundat drumurile si a facut imposibila deplasarea tunurilor, dar si a cavaleriei.

Al doilea ghinion a fost acela ca a subestimat indarjirea rezistentei lui Wellington, care, stiind ca vor sosi aliatii, si-a permis sa arunce in joc toate fortele, cu toate riscurie.

A treia nesansa a fost zdrobitoare: curierii trimisi la Gruchy, ca sa-l cheme in ajutor la momentul decisiv, nu au ajuns la destinatie. Gruchy a respectat consemnul ca un elev cuminte si a ramas pe loc, ca sa-i hartuiasca pe prusaci.

Dar acestia nu s-au prezentat la hartuiala. Schimband traseul, au aparut pe locul bataliei. In acel moment, Napoleon, privind in zare, a vazut armata lui Blucher si, convins ca este insusi Cruchy cu ai lui, a actionat nu numai gresit, dar si fatal. A fost cea de a patra nesansa. Si ultima.