Tulcea de ieri si de azi ( I )

Centrul EU divers vă propune un tur săptămânal prin istoria oraşului, printre evenimentele care l-au marcat, personalităţile pe care le-a găzduit şi prin atmosfera de odinioară a acestor locuri.

Tulcea de ieri şi de azi:

Proiectul

 Centrul EU divers se ocupă în perioada asta de un alt proiect dedicat oraşului de odinioară, numit „Tulcea de ieri şi de azi”.

Este vorba de un proiect finanţat de Primăria Municipiului Tulcea, care se întinde din luna mai până la sfârşitul lunii iulie.

Ca şi „Poveştile Tulcei”, proiectul îşi propune să aducă oraşul de altădată în atenţia tulcenilor, şi nu numai, prin trei activităţi:

Strada Sf. Nicolae

Începem cu un duplex de fotografii care ni se par cele mai grăitoare pentru cât de mult s-a schimbat Tulcea în ultimele decenii şi anume cele care surprind fosta stradă Sf. Nicolae, actuală a Progresului. Deşi am tot vorbit de ea, să lămurim că este vorba de străduţa care pornea din strada Basarabilor (azi Păcii), intersecta strada Ştefan cel Mare (azi dispărută) şi Regina Elisabeta (azi Slt. Gavrilov Corneliu, care se prelungea altădată până la Dunăre, aproximativ pe traseul de azi al străzii Unirii) şi dădea apoi în strada Babadagului.

O stradă destul de celebră şi de băgată în seamă la vremea ei, căci pe aici, la 14 noiembrie 1878  a defilat glorioasa armată română, aici şi-au întemeiat românii din Tulcea prima bisericuţă, devenită apoi catedrală şi tot aici şi-a ridicat prosperul industriaş Avramide cea mai frumoasă casă din oraş, readusă recent la înfăţişarea de odinioară..

O străduţă cochetă, cu piatră cubică şi tot felul de case cu locuinţă la etaj, cu balcoane din fier forjat, iar la parter mulţime de prăvălii şi de cafenele. Asta vedem, cel puţin în fotografiile vechi, ce surprind străduţa în gloria ei de dinainte de demolări. A venit însă comunismul cu măsurile de sistematizare ale oraşului şi rând pe rând străduţele din centrul istoric vor dispărea complet sau îşi vor schimba pentru totdeauna faţa.

Pe un detaliu de sistematizare din 1962, vedem cum fiecare casă era catalogată după starea ei: B – bună, M – medie, R – rea. Pe strada Sf. Nicolae, majoritatea caselor avea R, inclusiv cele trei din spatele Complexului „Sub Coloane”, care au rezistat până în zilele noastre.

Drept urmare, sistematizarea loveşte şi strada Sf. Nicolae, unde dărâmă case vechi şi ridică în loc blocuri şi străzi, fără să ţină cont de configuraţia de până atunci a străzilor. Rezultă o privelişte jalnică şi nefirească: o stradă fără continuitatea de altădată, retezată de un şir de blocuri. Din fosta intersecţie a străzilor Sf. Nicolae şi Ştefan cel Mare nu mai poţi să o apuci decât într-un singur sens; înspre celelalte te izbeşti de blocuri.

Trei clădiri

Azi ne ocupăm doar de partea dinspre Complexul „Spicul” a străzii Sf. Nicolae, acolo unde au mai rămas doar trei clădiri, izolate şi înconjurate de blocuri. Prima pe dreapta, la nr. 6-8 este clădirea de altădată a lui Rudolf Scultety, cumpărată în 1939 de la Ecaterina Grimani şi Zisu Solomon. O casă mare, cu 9 camere la parter şi 10 la etaj, cândva cu balcoane din fier forjat.

Urmează la nr. 10-12 clădirea mare de pe colţ, aparţinând fraţilor Scultety, Milan, Alexandru, Rudolf şi George, folosită ca locuinţă, dar şi ca sediu pentru firma familiei, „Iohan Scultety şi Fiii”, care producea şi comercializa scule şi frânghii pescăreşti. De la pescarii din deltă, veniţi cu treburi la acest magazin, se pare că obţinea informaţii şi celebrul Moruzov.

După naţionalizarea din 1950, aici vor funcţiona pe rând magazinul de încălţăminte „Motanul Încălţat”, farmacia 29, contabilitatea Spitalului de copii, secţia TBC copii, Tribunalul şi Judecătoria Tulcea. Clădirea suferă foarte multe modificări: uşi zidite, balcoane şi decoraţiuni înlăturate, tâmplărie modernă.

Pe celălalt colţ, la nr. 14, se află clădirea Faimblat, de departe cea mai populară dintre cele trei, căci apare în prim planul multor fotografii şi cărţi poştale cu Tulcea.  O clădire foarte frumoasă cândva, cu creneluri decorative pe acoperiş şi vitralii. Construită chiar de către proprietar (al cărui an de naştere este trecut pe balconul din fier forjat), care a cumpărat terenul, întrucât era foarte ieftin, fiind pământ „nou”, proaspăt scos de sub apele Dunării. De aceea şi fundaţia clădirii este una temeinică, din piatră, de 4-5 metri adâncime, care a făcut clădirea să reziste în timp. Casa  a fost confiscată de statul român în 1941 cu decretul de expropiere urbană şi a servit pentru tot felul de întrebuinţări.  Până la naţionalizare, la parterul clădirii funcţionau prăvăliile „La Brăileanul” – de încălţăminte, „La Rampa Podgorenilor ” – de băuturi şi magazinul fabricii S.A. Talpa; apoi magazinele O.C.L.-ului Comerţ Mixt şi atelierele cooperativei Unirea.  Acum clădirea a reintrat în posesia moştenitorilor, dar fără fonduri considerabile, voinţă şi sprijin local, cu greu poate reveni cladirea Faimblat la înfăţişarea de odinioară.

Dincolo de nr. 14, tot pe partea dreaptă, până în strada Regina Elisabeta, urma proprietatea lui Ignat Afanase Nicolae, cu primul balcon din fier forjat din Tulcea, apoi cea a lui Cristu Cealicof şi a moştenitorilor lui Otto Chiriachide. Dincolo de clădirea Faimblat, azi nu mai găseşti nimic altceva decât parcări şi blocurile din complexul „Sub Coloane”, care aminteşte – doar cu numele – de un monument istoric, celebrul Bazar Turcesc, aflat cândva în imediata apropiere a străzii Sf. Nicolae.  Pe doritorii de senzaţii tari, îi sfătuim să se înarmeze cu fotografiile vechi ale străzii Sf. Nicolae şi să păşească apoi pe vechiul caldarâm al străzii de azi, atât de transformată de timp, dar mai ales de oameni. Dacă pe noi, poate nu ne mai sensibilizează, nu la fel se întâmplă cu turiştii străini, cei care nu au avut „şansa” de a cunoaşte pe „pielea” oraşului lor schingiuirile pe care le pot aduce măsurile de sistematizare ale concepţiei comuniste. Pentru ei poate fi o experienţă pe cinste, iar plimbarea pe fosta stradă are şanse să devină cel mai interesant traseu turistic al oraşului nostru.

Material realizat de Lidia Vişan – Centrul EU divers Tulcea