Tulcea de ieri si de azi ( II )

Strada Sf. Nicolae

Continuăm seria dedicată proiectului aflat în derulare, „Tulcea de ieri şi de azi”, cu fotografiile ce surprind strada Sf. Nicolae (azi strada Progresului) între intersecţia cu strada Victoriei (fostă Principele Ferdinand) şi casa Avramide. Uitaţi-vă cu atenţie, pentru că fotografia de epocă  ne spune multe despre Tulcea de altădată şi despre cât de mult s-a schimbat în timp oraşul nostru.

În primul rând, clădirile. Cele care s-au păstrat până astăzi sunt casa Avramide (pe centru, în ultimul plan), casele Armatei de astăzi, foste sedii ale Băncii Româneşti (ultima pe stânga) şi Băncii Dunărea, iniţial reşedinţă a primarului de altădată, Ştefan Borş (a doua pe stânga, în fotografia de epocă) şi ultimele două de pe partea dreaptă: casa construită între anii 1870 – 1875 în stil „Empire” de la intersecţia Sf. Nicolae cu Frumoasei, care a aparţinut din 1929 profesorului şi directorului de şcoală Constantin Motomancea şi casa comerciantului grec Ilia Lichiardopol, ridicată între anii 1860 – 1870 (următoarea, în plan mai apropiat, cu arcadă la intrare).

Fotografia de epocă surprinde şi vechile clădiri care au fost cândva pe locul parcului de astăzi (prăvălia din prim plan, stânga, cu marfa expusă afară, pe trotuar) şi pe locul clădirii cu şapte etaje de astăzi (clădirile demolate în 1987, cea cu balcon din fier forjat şi cea rotundă de pe colţ, pe care se poate descifra sigla: „Poliţia oraşului”). Ultimele două clădiri se observă mai bine în fotografia alb-negru de dată mai recentă (probabil, cu puţin înainte de demolarea clădirilor).

Apoi, fotografia de epocă cu strada Sf. Nicolae este cu adevărat o fotografie-document, pentru că surprinde populaţia pestriţă a oraşului, adunată cu mic, cu mare, la marele eveniment: comercianţi ieşiţi din prăvălii, cu şorţurile pe ei, orăşeni cu pălării plate, favoriţi şi baston, mulţi copii, cu şepci ştrengăreşti pe cap, ţărani cu cuşme sau pălării late, lipoveni cu barbă lungă şi chiar şi un militar.  Singurul care  întoarce spatele fotografului şi îşi vede conştiincios de treaba lui este un vrednic lucrător al domeniului public, care manevrează nestingherit pubela pe două roţi, undeva în mulţimea de pe partea stânga.

Fotografia mai surprinde pe trotuare şi câţiva stâlpi cu felinar din fosta reţea de iluminare a oraşului. Lămpile pe gaz suspendate în felinare pe stâlpi sau pe case şi îngrijite de lampagii au dat lumină şi totodată farmec oraşului până prin anul 1927, când, în urma contractului încheiat între Primărie şi Uzinele din Reşiţa, oraşul începe să fie alimentat cu energie electrică.

Despre vechile lămpi de gaz şi despre lampagiii care aveau grijă de ele, evocă cu multă nostalgie Constantin Găvenea, în cartea sa „Amintiri şi imagini despre Tulcea de odinioară”, de unde spicuim şi noi câte ceva. La început erau felinare puţine şi puse la distanţe mari unul faţă de altul, astfel că oamenii luptau cu întunericul fiecare cum putea, de la un felinar până la celălalt. De stingerea şi aprinderea lor se îngrijeau lampagii, dotaţi cu bidonul cu gaz, o geantă cu cele necesare şi o scară,  care ofereau de fiecare dată un adevărat spectacol – ritual.

La decesul vreunui om mai important sau mai cu bani, contra unei taxe plătite la primărie, lampagiii lăsau felinarele să ardă pe tot timpul privegherii celui decedat. Când a apărut următoarea cucerire tehnologică, petromaxurile, pe străzile din Tulcea se derula un adevărat circ, pentru că de fiecare dată când se schimba culoarea politică pe plan local, erau mutate şi petromaxurile de la locuinţele foştilor edili la cele ale noilor aleşi.

Strada Buna Vestire

Despre clădirea din cele două fotografii nu ştim să vă spunem mai multe decât că este situată pe strada Buna Vestire, peste drum de Biserica Grecească sau Buna Vestire. Altceva este interesant la fotografie şi anume cum a trecut timpul peste ea. Vecina din stânga, de pe colţul cu strada Traian, mică şi cochetă, a fost înlocuită cu mastodontul din apropiere, caldarâmul a fost şi el reactualizat. Clădirea din prim plan a rămas în picioare, la fel poarta, chiar şi bradul din curte e acelaşi, dar toate purtând amprenta timpului trecut.

Partea de est a oraşului

Ambele fotografii, cea veche şi cea nouă, sunt luate din minaretul geamiei. Uitaţi-vă cu atenţie şi veţi vedea că, deşi au apărut şi clădiri noi şi unele clădiri/acoperişuri au fost modificate, spre deosebire de alte zone ale oraşului, aici s-a păstrat mare parte din clădirile oraşului de altădată.

În partea stângă se observă clădirea „Cireşica”, construită în 1913, la intersecţia străzii Gloriei cu Nicolae Bălcescu. În prim plan sunt cele trei clădiri monument istoric de pe strada 14 Noiembrie, construite la sfârşitul secolului al XIX-lea, printre care şi fostul Notariat de Stat. Sunt mai vizibile în fotografia de epocă, în cea nouă fiind acoperite fie de vegetaţie, fie de noile construcţii ridicate în zonă. În partea dreaptă mai este în picioare casa cu două turnuri cu intrare dinspre strada Nicolae Bălcescu. Mai sunt şi alte case care au supravieţuit vremurilor şi capriciilor omului, dar vă lăsăm pe dumneavoastră să le descoperiţi.

Centrul administrativ turcesc

Tot din minaretul geamiei este realizată şi fotografia, destul de populară, cu vedere spre centrul oraşului. Fotografia veche surprinde o panoramă foarte largă, inclusiv cu dealurile de la marginea oraşului (cum ar fi dealul din spatele Bisericii Ruseşti, care apare golaş, nepopulat), cu multe case, faţă de care par foarte impunătoare bisericile şi cele câteva clădiri mai înalte.

În prim plan stânga – reşedinţa mutesharifului (guver­natorul Dobrogei) Ahmed Rezim Paşa, care va fi demolată, iar pe locul ei va fi construit actualul Colegiu Dobrogean Spiru C. Haret. În prim plan dreapta – fosta Primărie a oraşului, iniţial Jandarmerie turcească (dar ridicată de guvernatorul Ismail Bey cu intenţia de a găzdui liceul turcesc), azi sediul unei firme. În plan mai îndepărtat, stânga, se observă pe rând fostul Consulat Austriac şi Casa Calafateanu de pe strada 9 Mai, Bisericile Armenească, Bulgărească şi Rusească.

Pe partea dreaptă, după fosta Primărie a oraşului se pot vedea clădirile din fosta Piaţă Mircea: Palatul Pescăriilor, Palatul Paşei (doar acoperişul) şi Banca de Scont (demolată în 1964). În ultimul plan, dreapta, Catedrala românilor, Sf. Nicolae.

Surprinsă din acelaşi unghi, dar peste câteva decenii bune, timp în care oraşul a suferit multe transformări, panorama ora­şului se restrânge foarte mult în fotografia nouă. Pers­pectiva este blocată de multe construcţii noi, precum sediul Agenţiei de Mediu, apoi casa profesorului Grigore Musculiu (cândva sediul Şcolii Populare de Artă), im­pu­nătorul sediu al Colegiului Dobrogean, clădirea mai recentă a Centrului Eco-Turistic. Cu toată puzderia de blocuri, apărute în inima oraşului ca ciupercile după ploaie, rămân vizibile (cât de cât) fosta Primărie a oraşului şi Palatul Paşei (Muzeul de Artă), fostul sediu al Băncii Naţionale (actualul Muzeu de Etnografie), ridicat ulterior, între anii 1924-1928 şi undeva, după blocuri, turlele Catedralei Sf. Nicolae.

Material realizat de Lidia Vișan – Centrul EU divers