Vicii

             Acest articol este alcatuit din epigrame scrise de diverse persoane, un articol ce se vrea a nuanta partea amuzanta a viciilor.


Taxa pe viciu

Pe alco'l şi pe tutun
Taxa creşte cu o mie.
Dacă vreţi un bir mai bun,
Puneţi taxă pe prostie!              epigramă de Marius Mălai din Pledoarie pentru epigramă

Viciu

Obligaţi s-avem serviciu,
Munca era ieri un viciu;
Ca şomer, în vremuri noi,
Aş vrea viciul înapoi!                epigramă de Constantin Mîndruţă din ziarul "Viaţa Buzăului

Viciu suprem

Nu beau, nu mint şi nu bârfesc,
Muierilor nu le iau seama, 
Aş fi un sfânt, dar mai greşesc, 
Am o meteahnă: epigrama!       epigramă de Valentin Groza din Anuarul Epigramiştilor Români - 2007

Locuri Misterioase de pe Terra ( I )

Antelope Canyon - Arizona, SUA

Este, de departe, cel mai cautat si mai vizitat canion din sud-vestul Statelor Unite, si asta in ciuda faptului ca frumusetea sa s-a dovedit de multe ori ucigatoare. Format din doua sectiuni, canionul se afla in tinuturile Navajo din Arizona iar recent a fost declarat monument al naturii, turismul fiind efectuat numai sub atenta supraveghere a ghizilor specializati.

Numele sau original "Tse'bighanilini" vine din limba amerindienilor Navajo si inseamna "locul prin care apa curge printre pietre". De altfel, acesta este si modul in care superbul canion s-a format de-a lungul sutelor de mii sau chiar milioanelor de ani. Apa acumulata in timpul musonilor a erodat treptat roca, creand bazine subterane pe peretii carora sunt vizibile straturile de roca acumulate de-a lungul timpului.

Canionul este deosebit de periculos, mai ales in timpul ploilor, suvoaie ucigatoare de apa adunandu-se in camerele subterane intr-un timp incredibil de scurt. Nu mai departe de anul 1997, 11 turisti straini si unul dintre ghizi au fost inghititi de un torent de apa fara ca cineva sa sesizeze vreun pericol prealabil. Astazi, canionul este inchis turistilor pentru circa cinci luni pe an, si a fost dotat cu scari metalice pentru a preveni producerea altor accidente. Vezi aici cum arata si canionul Bryce, poate cel mai frumos canion al Terrei.


Valurile de piatra - Arizona, SUA

Tot in Arizona, si tot in tinuturile Navajo se gaseste un alt monument geologic extrem de bizar si de atragator totodata. Celebre printre cataratori si fotografi, valurile de piatra din acest colt de lume par rupte dintr-un peisaj extraterestru, ele formandu-se in urma cu circa 190 de milioane de ani din dune de nisip desertic care s-au solidificat sub actiunea ploilor si a vantului.

Calcifierea s-a produs atat pe orizontala cat si pe verticala, transformand dunele preistorice in formatiuni ce amintesc de valurile unui ocean. Chiar si astazi, stratul solid este inca extrem de subtire, turistii fiind sfatuiti sa calce cu atentie pentru a nu sfarama marginile sensibile ale dunelor. Cel mai bun moment al zilei pentru a fotografia valurile de piatra este la amiaza, atunci cand umbra se reduce pana aproape de disparitie iar dunele capata o culoare rosiatica, asemanatoare solului martian.

Muntii Sanqingshan - China

Parcul National Muntii Sanqinshan din China, cu o suprafata de 23.000 de hectare, a devenit recent, mai precis in anul 2008, cel de al 7-lea monument natural din China inclus in patrimoniul UNESCO. Loc asociat de obicei cu manastirile Taoiste, parcul este o adevarata capodopera a naturii, peisajele sale parand rupte dintr-un film science-fiction. Formatiuni uriase de granit, perfect verticale, se inalta catre nori, la inaltimi uriase, asemanandu-se cu siluete umane sau animale legendare.

Tot cadrul este impanzit de copaci inalti, iar fenomenele meteo fac ca norii, curcubeele si ceata sa acopere adeseori stancile si putinele manastiri din acest loc. Muntii Sanqinshan au, realmente, un aer mistic, poate ca nu intamplator vechii preoti taoisti i-au ales drept loc de meditatie si rugaciune. Astazi, ei reprezinta una dintre cele mai valoroase si mai apreciate destinatii turistice din China, numarul celor care aleg sa viziteze salbaticele paduri crescand uluitor, mai ales dupa ce peisajele de aici au aparut in grandioasa productie hollywoodiana "Avatar".

Sursa articolului este descopera.ro .

Profita cat esti tanar

Bancurile de duminica

In rezervatie un urangutan mascul urias se ia dupa un cuplu si ii goneste pe
cate un copac. Se urca dupa barbat, il miroase, stramba din nas, coboara si
incepe sa urce dupa femeie cu un ranjet fermecator.
- John – tipa femeia – poti sa-mi spui si mie de ce razi ca un nebun?
Mai bine ai veni si ai face ceva !
- Draga mea – zice barbatul inecandu-se de ras – acum sa vii cu “mi-e somn,
ma doare capul, lasa-ma in pace”



Animalele pun întrebări lui Dumnezeu. Întreabă elefantul:
- Eu de ce am pielea aşa groasă?
- Ca să te apere de toate, de exemplu nici ţânţarul nu te poate pişca.
Întreabă girafa:
- Eu de ce am gîtul aşa de lung?
- Aşa ajungi şi frunzele care se află la mare înălţime.
Găina nervoasă:
- Nici nu încerca să-mi explici, ori oul îl faci mai mic, ori gaura mai mare.



- Ospatar! Vreau sa fac o reclamatie! In supa mea e o musca!
- Vai domnule, rar se mai intampla sa intalnim clienti asa sinceri ca dvs. Voi trece musca pe nota de plata.

pastila vesela de caricaturi

 

Legatura dintre bere si caini

Tulcea de ieri si de azi ( III )

Azi derulăm episodul trei din mini-serialul „Tulcea de ieri şi de azi”, ultimul de altfel, întrucât această săptămână marchează finalul proiectului cu acelaşi nume, finanţat de Primăria Municipiului Tulcea. Reamintim că prin intermediul proiectului, Centrul EU divers vine cu două surprize pentru iubitorii Tulcei de altădată: ghidul „Tulcea de ieri şi de azi” – ediţia a doua, material distribuit gratuit tuturor celor interesaţi şi expoziţia cu fotografii din Tulcea de odinioară, organizată împreună cu ICEM Tulcea şi Direcţia de Cultură şi Patrimoniul Naţional Tulcea.

Strada Isaccei, colţ cu strada Scării

Primele măsuri de sistema­ti­zare ale oraşului Tulcea, din 1949, au vizat opt imobile de pe strada Isaccei, care au fost declarate insalubre şi demolate pentru a face loc actualei Pieţe Vechi a oraşului. Sistematizarea a trans­format total nu numai strada Isaccei, ci şi celelalte străduţe conexe. Prima, pe buza dealului, era o străduţă numită (cum altfel?) Belvedere, acum dispă­rută. Urma strada Românească, azi rebotezată Mihai Eminescu, ce păstrează destul de bine clădirile ei de altădată. Din stră­zile cocoţate-n deal, Belvedere, Românească şi Principele Ferdinand (azi Victoriei) coborau spre Dunăre multe străduţe, azi dispărute. Una dintre ele era Strada Scării, ce se intersecta cu strada Isaccei şi continua spre Dunăre cu strada Vămii (devenită şi ea la un moment dat strada P.P. Carp, apoi Contemporană).

Fotografia veche surprinde strada Isaccei de altădată, la intersecţia cu strada Scării. De prin cărţi, vă spunem despre clădirea din prim plan, stânga, că a fost cândva proprietatea industriaşului Grigore Hrisafi, care găzduia la parterul clădirii depozitele proprii de cereale şi făină, iar din 1950 depozitele societăţii „Aprolacta”.

Lângă ea, în stânga, era o clădire joasă, cu o cameră şi sală, cu o evoluţie tare interesantă, pentru că la un moment dat era sediu de bancă (1929, Banca populară „Spiru Haret”), apoi casă de toleranţă (1945, cu aprobarea Consiliului de igienă) şi apoi „cantină a săracilor” sau azil de bătrâni (1950).

În planul îndepărtat – o clădire frumoasă şi impunătoare. Mai devreme de 1928, când a fost cumpărată de la Maria Petronas, nu ştim să vă spunem ce a fost cu casa asta. Noii proprietari erau atunci farmacista Aglae şi avocatul Ion Drăghici. Apoi casa a fost probabil naţionalizată, pentru că din 1950 aici va func­ţiona Corpul de grăniceri Tulcea, urmat de Întreprinderea de Alimentaţie Publică şi Hotelieră.

Găsim şi azi aceeaşi clădire, însă pitită în spatele blocurilor de pe Isaccei, în zona Complexului „Garofiţa”. Imediat după sistema­tizarea zonei (vezi fotografia cu blocurile de la Garofiţa), mai era oarecum prezentă în peisaj, dar azi, blocurile şi vegetaţia o camuflează perfect.

Evident, nu mai are înfăţişarea de altădată (din fotografie se vede că cel puţin balcoanele au fost înlăturate, dar cu siguranţă mai are şi alte modificări). Cât despre utilitatea din prezent, vă putem spune că adăposteşte sediul Şcolii de Arte şi Meserii.

Biserica Rusească

Este cea din Piaţa Nouă, cu intrare dinspre strada Slt. Gavrilov Corneliu, având hramul „Schimbarea la Faţă”. E cu­nos­cută drept Biserica rusească, întrucât a fost ridicată de urmaşii cazacilor, ucrainenii de astăzi. Deşi e construită pe ridicătură, la adăpost de apele Dunării care înaintau altădată până la baza dealului, biserica nu se lasă văzută prea uşor în peisajul de azi, fiind bine înconjurată şi mascată de blocurile dimprejur (după cum bine se vede în fotografia nouă).

În tinereţile ei, lucrurile stăteau cu totul altfel. Biserica veche (cea ridicată prin 1833) veghea de la înălţime limanul făcut de apele Dunării. Dealul din spatele bisericii era acoperit cu păduri seculare, iar la baza lui, spre Piaţa Nouă de azi, erau cişmele cu apă de izvor, construite pe vremea turcilor. Cum era tradiţia altădată pe la toate bisericile, Biserica Rusească avea în imediata ei apropiere Cimitirul Rusesc vechi (undeva mai sus, pe deal).

Chiar şi după construirea Casei Parohiale (prin 1940) şi a celor­lalte clădiri din zonă, Biserica Rusească rămâne impu­nătoare faţă de vecinii ei. O vreme, Sala de Conferinţe a oraşului a blocat perspectiva către mahalaua rusească şi biserica ei. Fotografia de epocă surprinde în partea dreaptă şi un colţ din Teatrul de Vară (a cărui scenă a fost ridicată pe locul fostei Săli de Conferinţe) şi, poate pentru ultima dată, vederea largă spre Biserica Rusească cu casa ei parohială.

Strada Carol

Era cândva una dintre cele mai frumoase străzi din Tulcea, cu multe clădiri frumoase şi cochete, cu prăvălii şi cafenele încântă­toare şi asta pentru că avea o poziţie foarte bună, centrală, dar şi aproape de portul şi faleza oraşului, acolo unde se concentra principala activitate şi agitaţie a oraşului.

Strada Carol se întindea din strada I.C. Brătianu (aproximativ din zona Casei Sindicatelor) până în rondul de azi de la intersecţia străzilor Isaccei şi Păcii.

Aici îşi aveau magaziile de ce­reale comercianţii Lichiardopol, Antipas, fraţii Papadatos. Aici erau principalele cinematografe, hoteluri şi grădini de vară ale oraşului, precum cinematografele „Regal” şi „Select”, hotelurile „Carol”, „Dunărea”, terasa Orcula şi altele.

Spre capătul dinspre vest se înălţau Palatul administrativ al portului şi Vama Tulcea, precum şi sediile agenţiilor străine de navigaţie. Tot pe strada Carol, a funcţionat şi primul magazin de stat inaugurat la 23 august 1948, numit „Pescarul”.

Două fotografii avem să vă ară­tăm cu strada Carol de altădată, una dintre ele surprinzând capătul estic, în plan îndepărtat cu mo­numentul lui Mircea cel Bătrân şi morile de vânt de pe deal.

Cât despre înfăţişarea de azi a acestei străzi, multe nu sunt de spus. Fotografia cu blocurile şi parcările de maşini de pe actuala stradă a Gării este mai grăitoare decât o mie de cuvinte.

Material realizat de Lidia Vișan – Centrul EU divers Tulcea

Tulcea de ieri si de azi ( II )

Strada Sf. Nicolae

Continuăm seria dedicată proiectului aflat în derulare, „Tulcea de ieri şi de azi”, cu fotografiile ce surprind strada Sf. Nicolae (azi strada Progresului) între intersecţia cu strada Victoriei (fostă Principele Ferdinand) şi casa Avramide. Uitaţi-vă cu atenţie, pentru că fotografia de epocă  ne spune multe despre Tulcea de altădată şi despre cât de mult s-a schimbat în timp oraşul nostru.

În primul rând, clădirile. Cele care s-au păstrat până astăzi sunt casa Avramide (pe centru, în ultimul plan), casele Armatei de astăzi, foste sedii ale Băncii Româneşti (ultima pe stânga) şi Băncii Dunărea, iniţial reşedinţă a primarului de altădată, Ştefan Borş (a doua pe stânga, în fotografia de epocă) şi ultimele două de pe partea dreaptă: casa construită între anii 1870 – 1875 în stil „Empire” de la intersecţia Sf. Nicolae cu Frumoasei, care a aparţinut din 1929 profesorului şi directorului de şcoală Constantin Motomancea şi casa comerciantului grec Ilia Lichiardopol, ridicată între anii 1860 – 1870 (următoarea, în plan mai apropiat, cu arcadă la intrare).

Fotografia de epocă surprinde şi vechile clădiri care au fost cândva pe locul parcului de astăzi (prăvălia din prim plan, stânga, cu marfa expusă afară, pe trotuar) şi pe locul clădirii cu şapte etaje de astăzi (clădirile demolate în 1987, cea cu balcon din fier forjat şi cea rotundă de pe colţ, pe care se poate descifra sigla: „Poliţia oraşului”). Ultimele două clădiri se observă mai bine în fotografia alb-negru de dată mai recentă (probabil, cu puţin înainte de demolarea clădirilor).

Apoi, fotografia de epocă cu strada Sf. Nicolae este cu adevărat o fotografie-document, pentru că surprinde populaţia pestriţă a oraşului, adunată cu mic, cu mare, la marele eveniment: comercianţi ieşiţi din prăvălii, cu şorţurile pe ei, orăşeni cu pălării plate, favoriţi şi baston, mulţi copii, cu şepci ştrengăreşti pe cap, ţărani cu cuşme sau pălării late, lipoveni cu barbă lungă şi chiar şi un militar.  Singurul care  întoarce spatele fotografului şi îşi vede conştiincios de treaba lui este un vrednic lucrător al domeniului public, care manevrează nestingherit pubela pe două roţi, undeva în mulţimea de pe partea stânga.

Fotografia mai surprinde pe trotuare şi câţiva stâlpi cu felinar din fosta reţea de iluminare a oraşului. Lămpile pe gaz suspendate în felinare pe stâlpi sau pe case şi îngrijite de lampagii au dat lumină şi totodată farmec oraşului până prin anul 1927, când, în urma contractului încheiat între Primărie şi Uzinele din Reşiţa, oraşul începe să fie alimentat cu energie electrică.

Despre vechile lămpi de gaz şi despre lampagiii care aveau grijă de ele, evocă cu multă nostalgie Constantin Găvenea, în cartea sa „Amintiri şi imagini despre Tulcea de odinioară”, de unde spicuim şi noi câte ceva. La început erau felinare puţine şi puse la distanţe mari unul faţă de altul, astfel că oamenii luptau cu întunericul fiecare cum putea, de la un felinar până la celălalt. De stingerea şi aprinderea lor se îngrijeau lampagii, dotaţi cu bidonul cu gaz, o geantă cu cele necesare şi o scară,  care ofereau de fiecare dată un adevărat spectacol – ritual.

La decesul vreunui om mai important sau mai cu bani, contra unei taxe plătite la primărie, lampagiii lăsau felinarele să ardă pe tot timpul privegherii celui decedat. Când a apărut următoarea cucerire tehnologică, petromaxurile, pe străzile din Tulcea se derula un adevărat circ, pentru că de fiecare dată când se schimba culoarea politică pe plan local, erau mutate şi petromaxurile de la locuinţele foştilor edili la cele ale noilor aleşi.

Strada Buna Vestire

Despre clădirea din cele două fotografii nu ştim să vă spunem mai multe decât că este situată pe strada Buna Vestire, peste drum de Biserica Grecească sau Buna Vestire. Altceva este interesant la fotografie şi anume cum a trecut timpul peste ea. Vecina din stânga, de pe colţul cu strada Traian, mică şi cochetă, a fost înlocuită cu mastodontul din apropiere, caldarâmul a fost şi el reactualizat. Clădirea din prim plan a rămas în picioare, la fel poarta, chiar şi bradul din curte e acelaşi, dar toate purtând amprenta timpului trecut.

Partea de est a oraşului

Ambele fotografii, cea veche şi cea nouă, sunt luate din minaretul geamiei. Uitaţi-vă cu atenţie şi veţi vedea că, deşi au apărut şi clădiri noi şi unele clădiri/acoperişuri au fost modificate, spre deosebire de alte zone ale oraşului, aici s-a păstrat mare parte din clădirile oraşului de altădată.

În partea stângă se observă clădirea „Cireşica”, construită în 1913, la intersecţia străzii Gloriei cu Nicolae Bălcescu. În prim plan sunt cele trei clădiri monument istoric de pe strada 14 Noiembrie, construite la sfârşitul secolului al XIX-lea, printre care şi fostul Notariat de Stat. Sunt mai vizibile în fotografia de epocă, în cea nouă fiind acoperite fie de vegetaţie, fie de noile construcţii ridicate în zonă. În partea dreaptă mai este în picioare casa cu două turnuri cu intrare dinspre strada Nicolae Bălcescu. Mai sunt şi alte case care au supravieţuit vremurilor şi capriciilor omului, dar vă lăsăm pe dumneavoastră să le descoperiţi.

Centrul administrativ turcesc

Tot din minaretul geamiei este realizată şi fotografia, destul de populară, cu vedere spre centrul oraşului. Fotografia veche surprinde o panoramă foarte largă, inclusiv cu dealurile de la marginea oraşului (cum ar fi dealul din spatele Bisericii Ruseşti, care apare golaş, nepopulat), cu multe case, faţă de care par foarte impunătoare bisericile şi cele câteva clădiri mai înalte.

În prim plan stânga – reşedinţa mutesharifului (guver­natorul Dobrogei) Ahmed Rezim Paşa, care va fi demolată, iar pe locul ei va fi construit actualul Colegiu Dobrogean Spiru C. Haret. În prim plan dreapta – fosta Primărie a oraşului, iniţial Jandarmerie turcească (dar ridicată de guvernatorul Ismail Bey cu intenţia de a găzdui liceul turcesc), azi sediul unei firme. În plan mai îndepărtat, stânga, se observă pe rând fostul Consulat Austriac şi Casa Calafateanu de pe strada 9 Mai, Bisericile Armenească, Bulgărească şi Rusească.

Pe partea dreaptă, după fosta Primărie a oraşului se pot vedea clădirile din fosta Piaţă Mircea: Palatul Pescăriilor, Palatul Paşei (doar acoperişul) şi Banca de Scont (demolată în 1964). În ultimul plan, dreapta, Catedrala românilor, Sf. Nicolae.

Surprinsă din acelaşi unghi, dar peste câteva decenii bune, timp în care oraşul a suferit multe transformări, panorama ora­şului se restrânge foarte mult în fotografia nouă. Pers­pectiva este blocată de multe construcţii noi, precum sediul Agenţiei de Mediu, apoi casa profesorului Grigore Musculiu (cândva sediul Şcolii Populare de Artă), im­pu­nătorul sediu al Colegiului Dobrogean, clădirea mai recentă a Centrului Eco-Turistic. Cu toată puzderia de blocuri, apărute în inima oraşului ca ciupercile după ploaie, rămân vizibile (cât de cât) fosta Primărie a oraşului şi Palatul Paşei (Muzeul de Artă), fostul sediu al Băncii Naţionale (actualul Muzeu de Etnografie), ridicat ulterior, între anii 1924-1928 şi undeva, după blocuri, turlele Catedralei Sf. Nicolae.

Material realizat de Lidia Vișan – Centrul EU divers

Tulcea de ieri si de azi ( I )

Centrul EU divers vă propune un tur săptămânal prin istoria oraşului, printre evenimentele care l-au marcat, personalităţile pe care le-a găzduit şi prin atmosfera de odinioară a acestor locuri.

Tulcea de ieri şi de azi:

Proiectul

 Centrul EU divers se ocupă în perioada asta de un alt proiect dedicat oraşului de odinioară, numit „Tulcea de ieri şi de azi”.

Este vorba de un proiect finanţat de Primăria Municipiului Tulcea, care se întinde din luna mai până la sfârşitul lunii iulie.

Ca şi „Poveştile Tulcei”, proiectul îşi propune să aducă oraşul de altădată în atenţia tulcenilor, şi nu numai, prin trei activităţi:

Strada Sf. Nicolae

Începem cu un duplex de fotografii care ni se par cele mai grăitoare pentru cât de mult s-a schimbat Tulcea în ultimele decenii şi anume cele care surprind fosta stradă Sf. Nicolae, actuală a Progresului. Deşi am tot vorbit de ea, să lămurim că este vorba de străduţa care pornea din strada Basarabilor (azi Păcii), intersecta strada Ştefan cel Mare (azi dispărută) şi Regina Elisabeta (azi Slt. Gavrilov Corneliu, care se prelungea altădată până la Dunăre, aproximativ pe traseul de azi al străzii Unirii) şi dădea apoi în strada Babadagului.

O stradă destul de celebră şi de băgată în seamă la vremea ei, căci pe aici, la 14 noiembrie 1878  a defilat glorioasa armată română, aici şi-au întemeiat românii din Tulcea prima bisericuţă, devenită apoi catedrală şi tot aici şi-a ridicat prosperul industriaş Avramide cea mai frumoasă casă din oraş, readusă recent la înfăţişarea de odinioară..

O străduţă cochetă, cu piatră cubică şi tot felul de case cu locuinţă la etaj, cu balcoane din fier forjat, iar la parter mulţime de prăvălii şi de cafenele. Asta vedem, cel puţin în fotografiile vechi, ce surprind străduţa în gloria ei de dinainte de demolări. A venit însă comunismul cu măsurile de sistematizare ale oraşului şi rând pe rând străduţele din centrul istoric vor dispărea complet sau îşi vor schimba pentru totdeauna faţa.

Pe un detaliu de sistematizare din 1962, vedem cum fiecare casă era catalogată după starea ei: B – bună, M – medie, R – rea. Pe strada Sf. Nicolae, majoritatea caselor avea R, inclusiv cele trei din spatele Complexului „Sub Coloane”, care au rezistat până în zilele noastre.

Drept urmare, sistematizarea loveşte şi strada Sf. Nicolae, unde dărâmă case vechi şi ridică în loc blocuri şi străzi, fără să ţină cont de configuraţia de până atunci a străzilor. Rezultă o privelişte jalnică şi nefirească: o stradă fără continuitatea de altădată, retezată de un şir de blocuri. Din fosta intersecţie a străzilor Sf. Nicolae şi Ştefan cel Mare nu mai poţi să o apuci decât într-un singur sens; înspre celelalte te izbeşti de blocuri.

Trei clădiri

Azi ne ocupăm doar de partea dinspre Complexul „Spicul” a străzii Sf. Nicolae, acolo unde au mai rămas doar trei clădiri, izolate şi înconjurate de blocuri. Prima pe dreapta, la nr. 6-8 este clădirea de altădată a lui Rudolf Scultety, cumpărată în 1939 de la Ecaterina Grimani şi Zisu Solomon. O casă mare, cu 9 camere la parter şi 10 la etaj, cândva cu balcoane din fier forjat.

Urmează la nr. 10-12 clădirea mare de pe colţ, aparţinând fraţilor Scultety, Milan, Alexandru, Rudolf şi George, folosită ca locuinţă, dar şi ca sediu pentru firma familiei, „Iohan Scultety şi Fiii”, care producea şi comercializa scule şi frânghii pescăreşti. De la pescarii din deltă, veniţi cu treburi la acest magazin, se pare că obţinea informaţii şi celebrul Moruzov.

După naţionalizarea din 1950, aici vor funcţiona pe rând magazinul de încălţăminte „Motanul Încălţat”, farmacia 29, contabilitatea Spitalului de copii, secţia TBC copii, Tribunalul şi Judecătoria Tulcea. Clădirea suferă foarte multe modificări: uşi zidite, balcoane şi decoraţiuni înlăturate, tâmplărie modernă.

Pe celălalt colţ, la nr. 14, se află clădirea Faimblat, de departe cea mai populară dintre cele trei, căci apare în prim planul multor fotografii şi cărţi poştale cu Tulcea.  O clădire foarte frumoasă cândva, cu creneluri decorative pe acoperiş şi vitralii. Construită chiar de către proprietar (al cărui an de naştere este trecut pe balconul din fier forjat), care a cumpărat terenul, întrucât era foarte ieftin, fiind pământ „nou”, proaspăt scos de sub apele Dunării. De aceea şi fundaţia clădirii este una temeinică, din piatră, de 4-5 metri adâncime, care a făcut clădirea să reziste în timp. Casa  a fost confiscată de statul român în 1941 cu decretul de expropiere urbană şi a servit pentru tot felul de întrebuinţări.  Până la naţionalizare, la parterul clădirii funcţionau prăvăliile „La Brăileanul” – de încălţăminte, „La Rampa Podgorenilor ” – de băuturi şi magazinul fabricii S.A. Talpa; apoi magazinele O.C.L.-ului Comerţ Mixt şi atelierele cooperativei Unirea.  Acum clădirea a reintrat în posesia moştenitorilor, dar fără fonduri considerabile, voinţă şi sprijin local, cu greu poate reveni cladirea Faimblat la înfăţişarea de odinioară.

Dincolo de nr. 14, tot pe partea dreaptă, până în strada Regina Elisabeta, urma proprietatea lui Ignat Afanase Nicolae, cu primul balcon din fier forjat din Tulcea, apoi cea a lui Cristu Cealicof şi a moştenitorilor lui Otto Chiriachide. Dincolo de clădirea Faimblat, azi nu mai găseşti nimic altceva decât parcări şi blocurile din complexul „Sub Coloane”, care aminteşte – doar cu numele – de un monument istoric, celebrul Bazar Turcesc, aflat cândva în imediata apropiere a străzii Sf. Nicolae.  Pe doritorii de senzaţii tari, îi sfătuim să se înarmeze cu fotografiile vechi ale străzii Sf. Nicolae şi să păşească apoi pe vechiul caldarâm al străzii de azi, atât de transformată de timp, dar mai ales de oameni. Dacă pe noi, poate nu ne mai sensibilizează, nu la fel se întâmplă cu turiştii străini, cei care nu au avut „şansa” de a cunoaşte pe „pielea” oraşului lor schingiuirile pe care le pot aduce măsurile de sistematizare ale concepţiei comuniste. Pentru ei poate fi o experienţă pe cinste, iar plimbarea pe fosta stradă are şanse să devină cel mai interesant traseu turistic al oraşului nostru.

Material realizat de Lidia Vişan – Centrul EU divers Tulcea

: " Mama a zis ca pot "

Bancurile de duminica

Între doi prieteni

-Am auzit că te-ai însurat. Aşa-i?
- De ce ai făcut-o?
- Nu-mi mai plăcea mâncarea de la cantină.
- Şi acum?
- Acum îmi place.



- Cum de esti asa bine dispus astazi? ma intreaba nevasta-mea.
- Azi mi-a zis seful un banc la serviciu pe care l-am mai auzit de vreo 20 de ori...Dar, cu cat il aud mai des, cu atat imi vine sa rad mai tare...
- Da?!...Dar ce banc ti-a spus, draga?...ma ischiti ea curioasa.
- Ca luna viitoare imi mareste salariul.



-Ce fac zgarcitii cand le este cald?
-Se apropie de ventilator.
-Si cand le este foarte, foarte, dar foarte cald?
-Ii dau drumul.



Un preot la slujba de duminica:
-Copiii mei, nu fumati.... fiindca o tigara duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei....
Si unu ii spune:
-Unde ati spus ca vand tigarile astea?

Opinii celebre despre sport

“Cand pedalezi doar cursa de ciclism este importanta” – Bill Shoemaker

“Talentul castiga meciuri dar munca de echipa si inteligenta castiga campionate” – Michael Jordan

“Concentrarea este abilitatea sa te gandesti la nimic atunci cand e absolut necesar” – Ray Knight

“Alegeti obiective mari si nu te opri pana cand nu ajungi sa le indeplinesti” – Bo Jackson

“Pe lângă mândrie, loialitate, disciplina, inima şi mintea, Incredere este cheia pentru toate blocajele.” – Joe Paterno

“Transpiratie + sacrificiu = SUCCES” – Charlie Finley

“Adversitatea face ca unii oameni sa piarda, iar altii sa doboare recorduri” – William A. Ward

“Este un drum lung dar te duce la inaltimi nemaiintalnite” – Seneca

Trucuri de biliard

Glume cu si despre BAC

De ce n-au invatat elevii pentru BAC:
- Se ia un ban, se arunca in sus, daca pica stema se merge la terasa, daca pica banul se merge la meci, iar daca pica pe muchie se apuca de invatat.
***

Ce ti-a picat la BAC? Tot liceul.
***
Mama isi dojeneste fiul:
- Deci in Spania nu vrei sa te duci, in Italia nu vrei sa te duci, fotbal – nu stii sa joci… Bine, atunci dă la facultate, să ajungem rasul blocului!
***
Singurul absolvent de liceu din România care a luat BAC-ul va scrie o carte: “Cum a-m luat bacul”
***
La scoala au fost montate cuiere la garderoba. Dedesubt un semn: “Doar pentru profesori!”
Ziua urmatoare cineva lipeste un bilet alaturi: “Dar pot fi atarnate si haine”
***

- Ai luat bac-ul?
- Da.
- Cu cat?
- Cu 400 de euro.
***

Contestaţie la bacalaureat.
Elevul: Domnule profesor, de ce mi-aţi dat 4?
Profesorul: Două puncte sunt din oficiu, un punct ţi-am dat pentru că ai venit la examen, iar ultimul pentru că ai încercat să scrii ceva.
Elevul: Şi nu mai îmi puteţi da un punct ca să plec de la examen?

Bancurile de duminica

                   Dupa douazeci de an,trei prieteni se regasesc la o carciuma.Din una in alta incep sa discute de neveste.Primul spune:
-Sotia mea are o talie de viespe....si in fiecare noapte am intepat.... am intepat.....
Al doilea:
-Sotia mea are dimensiuni de lacusta.... si in fiecare noapte am sarit...am sarit....
Al treilea spuse:
-Sotia mea are dimensiunile unui elefant...si in fiecare noapte am inselat....am inselat...



-Tată,uite c-am făcut 18 ani,mi-am luat permisul de conducere,deci pot veni acasă chiar și la trei dimineața.
-Da,dar mașina trebuie să fie-n garaj la 10 seara,că ea e minoră,n-are decît 14 ani.



Un tip beat mort vine acasa si incepe sa bata la usa. Sotia, vazand in ce stadiu este, se face ca nu-l aude. Atunci barbatul incepe sa strige la usa:
- Cele mai frumoase flori pentru cea mai frumoasa femeie!!!
Sotia ii deschide grabita usa:
- Pai bine ma, unde sunt florile?
- Pai unde e cea mai frumoasa femeie?

Sa nu faceti si voi greseala asta

Replici faimoase din filmele romanesti

"De ce trag clopotele, Mitica?" – De ce trag clopotele, Mitica?Si raspunsul???Simplu si la obiect:
"De franghie moncher, de franghie".
"Ia cu scoarta sa-ti treaca duhoarea aia…hai ia cu vreascuri, ca-i padurea mare"-BD la munte si la mare

"Famelie mare,remuneratie dupa buget mica"


- "In nemernicia mea de caine turbat, am muscat mana care m-a hranit..." regretatul Dinica (Bastos) din "Decebal"


- "Mai e mult pana departe?" (Puiu Calinescu) si "Domnule maior, permiteti-mi sa-i dau doua zeci de mii de pumni in cap!" (Jean Constantin) din seria "Brigada Diverse"


- "Nu trage dom' Semaca, sunt eu, Lascarica!" si "Un fleac, m-au ciuruit!" din "Comisarul Moldovan"

           
                 Acestea sunt cateva dintre celebrele replici din filmele romanesti, daca v-au placut si altele puteti sa le amintiti...

Cea mai tare reclama la PEPSI

Cateva vorbe interesante...

Batranetea nu inseamna neaparat o varsta mohorata.Unii,de-abia atunci culeg roadele.

In casnicie, dragostea e ca o supa: primele linguri sunt prea fierbinti si risti sa te arzi, ultimele linguri sunt prea reci si esti cam satul.

Prietenii sunt precum conservele: rezista mai mult daca nu le deschizi usa prea des.

Judecata unui om cu ale carui idei nu esti de acord ti se pare totdeauna bolnava.

Pentru ca civilizatia sa dureze,trebuie sa fim civilizati cu totii.

Avem cu totii in comun ceva mai puternic decat diferentele dintre noi:nevoia de a cunoaste.

In viata nu conteaza daca pierzi sau castigi. Conteaza daca pierd sau castig eu…

Un barbat nu este complet daca nu este insurat. Abia atunci este terminat.

Daca te lasi de fumat, de baut si de femei nu traiesti mai mult… doar ca ti se pare ca timpul trece prea incet.

Recorduri ciudate

                    De multe ori auzim la stiri de tot felul de recorduri batute, acestea cuprinzand o arie foarte larga de domenii, activitati si hobby-uri. In cautarile mele de pe internet am gasit cateva recorduri foarte ciudate, impropriu zis recorduri .

Alux, Playa del Carmen Quintana Roo, Mexic: numai ideea de a te afla intr-o pestera de 10.000 de ani iti da o senzatie ciudata, reparabila cu o gura de alcool. Este o destinatie comuna printre turistii din Mexic. Acustica deosebita incurajeaza reprezentantiile










Muzeul HR Giger Bar, Gruyeres, Elvetia: acesta ar fi locul ideal pentru o petrecere de Halloween, caci scaunele pe care stai sunt facute din oase, la fel ca marea majoritate a restului mobilierului. Si tavanul este placat cu aceleasi materiale. Imaginea e una "osificata", la propriu.live.

The Red Sea Star, Eilat, Israel: barul se afla sub apa Marii Rosii, permitand turistilor sa vada animalele marine in toata splendoarea lor.









The Big Baobab, Modjadjiskloof, Provincia Limpopo, Africa de Sud: acest copac urias adaposteste un mic bar ce are inclusiv un televizor. Baobabul are in jur de 6.000 de ani si cand a implinit 1.000 de ani a inceput sa se goleasca pe dinauntru, creand spatiul ideal pentru un loc de distractie.

Un curs de informatica pe gustul tuturor

                    Multa lume este speriata de domeniul informaticii, in special cei mai in varsta deoarece nu sunt prea familiarizati cu acest domeniu, tocmai de aceea va propun un mod mai interactiv de a va insusi un minim de cunostinte .

Avantaje ale consumului de bere

                   Berea conţine o vitamină care luptă împotriva obezităţii şi îmbunătăţeşte masa musculară, spun oamenii de ştiinţă. O molecula numită ribozid-nicotinamida (NR), care se găseşte în lapte şi despre care se crede că ar exista şi în bere şi alte alimente, este responsabilă de aceste beneficii. Ribozid-nicotinamida nu are efecte secundare şi,în plus, se pare că are capacitatea de a prelungi viaţa, scrie descopera.ro.

                    Inconvenientul este că molecula are dimensiuni extrem de mici, fiind greu de identificat, iar sintetizarea ei ar fi foarte costisitoare.

                    Efectuând un studiu de 10 săptămâni pe şoareci, specialiştii au descoperit că subiecţii supuşi unei diete bogate în calorii, dar care consumau şi NR, s-au îngrăşat cu 60% mai puţin decât cei care nu au primit NR. Mai mult, s-a constat că niciunul dintre şoarecii trataţi cu NR nu au devenit diabetici, spre deosebire de restul subiecţilor.

Cateva vorbe.....

                  Sunt cateva vorbe care mi-au starnit amuzamentul cand le-am auzit, tocmai de aceea am dorit sa le impartasesc si voua :
Daca de la inot se slabeste, unde gresesc balenele?

De ce in Statele Unite, pentru injectia letala, se folosesc ace sterile?

De ce in avioane se impart veste de inot, in loc de parasute?

Daca absolut nimic nu se prinde de teflon atunci cum ramine teflonul lipit de tigaie?

De ce femeile nu merg niciodata singure la WC?

Daca lipiciul superglue lipeste intr-adevar orice, de ce nu si interiorul tubului?

Oamenii casatoriti traiesc mai mult, sau doar li se pare?

Un sofer care lucreaza pe masini de dezapezire, cum ajunge dimineata la servici ?

Amuzament

Caricaturi

Maxime...

Nu trebuie sa fii trist ca n-ai fost remarcat. Fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil.                                                                                                                              (Confucius)

Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.                                                                                                             (Peter O'Toole)

Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare.                                                                                                             (Tudor Musatescu)

Focul intareste intotdeauna ceea ce nu poate distruge.                                                                                                              (Oscar Wilde)

Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont.
                                                                                                             (Konrad Adenauer)

Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti.
                                                                                                                  (David Dunham)

 Tinerii nu stiu, iar batranii nu mai stiu.
                                                                                                              (proverb tailandez)

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.
                                                                                                     (Papa Ioan al XXIII-lea)

Istoria Romaniei

Lansare DACIA 1300 1968

Anecdote

                        Tatal ii spune fiului :
             -  E timpul sa te descurci singur, doar n-ai pretentia ca maica-ta sa ne intretina pe amandoi !!!


            -  Domnii mei, spune judecatorul , reclamantul mi-a trimis un cec de 5000 euro, paratul un cec de 10.000 de euro. Asadar i-am restituit paratului 5000 de euro, asa ca acum pot imparti dreptatea cu toata impartialitatea .


           Doctorul catre pacient :
Regimul tau alimentar este foarte simplu : cum iti place o mancare, cum trebuie sa renunti la ea !!!

Cele mai tari reclame