Asta pățesc paparazzi

Vedete înainte și după machiaj - ep 3

Paula Seling

  Marilyn Monroe

Andreea Raicu

Eli's Dirty Jokes - ep 3

Vedete înainte și după machiaj - ep 2

Penelope Cruz

Anna Kournikova

CHER

Băietii răi...

Eli's Dirty Jokes - ep 2

Vedete înainte și după machiaj - ep1

Jessica Alba

Kim Catrall

Avril Lavigne

Ce crocodil frumosss

Eli's Dirty Jokes - ep 1

Prostia ne inconjoara, tot ea ne doboara

De ingineri ducem lipsă ?!? (partea a V a)

De ingineri ducem lipsă ?!? (partea a IV a)

Luceafarul, varianta anilor 2000 ( ultima parte )

Să mă îmbăt de Scoţian
Sorbit din a ta gură
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură.

Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vand pe tine.

Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...

Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul.

Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii,

Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată.

- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese,

Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri - nu puţine,

Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează.

Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare

Pân-au luat-o la-ntrebări
În Parlament, ghiolbanii:
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii,

Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama,

Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul,

Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris, mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie,

Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă bietii electori
Cum se trăieşte bine,

Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare.

Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul < Land of Choice >
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs.

Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă,

Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici!

De ingineri ducem lipsă ?!? (partea a III a)

Luceafarul, varianta anilor 2000 (partea a III a )

Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama.

- Hai, vino-n cărţi, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă.

De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele.

Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră.

(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară să te am
În Alianţa noastră.

Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă
- Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă.

Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte.

- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul.

Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama

- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza.

Iar răpitoarea-i glăsuia
Privind din cărţi complice
- Dubleaza potul - ţara ta
Va fi tărâm ferice

- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul.                              Va urma

De ingineri ducem lipsă ?!? (partea a II a)

Luceafarul, varianta anilor 2000 (partea a II a )

Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante.

Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri.

Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire.

Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...

Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.

El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii.

Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -

Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună.

Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată.

Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy.                   Va urma

Jaful perfect

De ingineri ducem lipsă ?!? (partea I)

Luceafarul, varianta anilor 2000 (partea I )

Luceafărul (varianta 2012)

A fost o dată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată

A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre.

Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări "nasoale"

Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără succesuri mari la prinţi
Baroni ori beizadele

Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru.

De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
În câteva mandate.


Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească.

Pe unde-a fost el - port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viaţă-un rost
Iubitelor lui fete.

Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist;
Divorţ şi partajare.

C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia.

Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară.

Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă...

În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice

Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate.                         Partea a doua va urma...

Ca la români...

Un bărbat adevărat

La mare, la soare

5 reguli de luat în seamă

Un câine căruia îi plac...

Cel mai spumos sampon

Diferența, plata în natură

Unei tipe i se strică mașina și singurul bărbat care se oprește s-o ajute îi cere 100 de lei pentru reparație. Tipa îi răspunde că nu are decât 20 de lei.

-Dacă ai fi mai tânăr, îi spune, cred că aș putea face sex cu tine pentru diferența de bani.
-Pe cine faci tu bătrân? se enervează ăsta. Ia dă rochița aia jos și suie-te pe capotă!
Și nici una, nici două, scoate o zdroabă cât toate zilele. Tipa e șocată și încântată. Se gândește: “Mă ajută cu reparația, îi dau doar 20 de lei și mă aleg și cu minunăția asta!” Dar rămâne cumva surprinsă când îl vede pe tip că își prinde niște cârlige de rufe de măciucă.
-Ce-i cu cârligele, ce faci cu ele? întreabă ea.
-Opritoare, doar nu credeai că, la banii ăștia, ți-o dădeam pe toată…

Domnul Popescu

D-l Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când își lasa pardesiul, garderoba zâmbește:
- Buna seara, domnule Popescu!
 Nevasta îl interoghează imediat:
 - De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine!
- Nu, draga, a fost femeie de serviciu la noi la firma!
Se aseaza la masa. Vine chelnerul:
- Buna seara, domnule Popescu, la aperitiv ca de obicei?
Sotia se face vanata:
- Aha! Te cunoaste si stie si ce-ti place!
- Da, draga mea, a lucrat la noi la bufet, dar s-au facut restructurari.
Scena se repeta cu tot personalul din restaurant, inclusiv portarul
care le cheama un taxi. In masina femeia explodeaza:
 - Tu ma crezi proasta?!, adica eu nu-mi dau seama ca..., vorbind într-un torent tot drumul, pana ce soferul se intoarce razand:
- Dom' Popescu, pe cinstea mea, din cate curve am dus cu dvs., asta-i
cea mai a dracului!

Poante din Est

De ce a intrat Olanda în criză ?

RĂSPUNS: din cauza bicicliștilor !

         Biciclistul este un dezastru pentru economie. El nu cumpără masini, nu ia credit pentru bicicletă, nu cumpără benzina, nu cumpără cauciucuri de iarna, nu folosește serviciile service-urilor auto, nu plateste asigurare  nici amenzi, nu foloseste parcarea cu plata, nu sufera de obezitate.  

    Si totodata este sănătos, la naiba!

Oamenii sănătoși nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpără medicamente, nu platesc analize, nu merg la medicii privati, nu cresc PIB-ul....

Primul banc cu un blond

Un irlandez, un mexican si un blond erau muncitori pe un santier, undeva la etajul 20, si vine pauza de masa. Irlandezul îsi deschide punga cu mâncare si zice:

- Din nou varza si carne de vaca! M-am saturat! Daca si mâine tot asta gasesc în punga, ma arunc!
Mexicanul deschide punga si zice:

- Din nou tacos! M-am saturat de tacos! Daca mâine gasesc tot tacos, ma arunc!
Blondul:
- Din nou lasagna! M-am saturat! Daca mâine e la fel, ma arunc!
A 2-a zi, irlandezul are exact aceeasi mâncare, se arunca si moare, mexicanul se arunca si moare si el, blondul idem, se arunca si moare.
La înmormântare: nevasta irlandezului:
- Daca stiam ca nu-i place, i-as fi gatit altceva!
Nevasta mexicanului:
- As fi putut sa-i dau tortillas, chilli peppers sau altceva! Daca as fi stiut!
Acum toata lumea se uita la nevasta blondului... si se uita... si se uita..., la care nevasta blondului zice:
- De ce va uitati asa la mine?! El îsi facea singur pachetul!

Părerea sinceră a unui neamț despre români

Scrisoarea unui neamț
Am găsit pe trotuar, în faţa unui oficiu poştal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinţilor lui din Germania . Pe cutia poştală scria: "Atenţie, nu are fund!", dar neamţul, necunoscând limba
română, a aruncat probabil, cu candoare teutona, plicul în cutie.

Reproduc scrisoarea în traducere.

Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.

În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie. Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.

Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.

Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră. Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini
şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi unii altora mesaje scurte, dar energice.

Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate,
desfiinţat.

Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii, dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.

Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.

Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.

Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.

Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.

Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România.   Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.

Faza zilei

Curioșii

Cum să bagi o femeie în pat...

Care este diferenta dintre fetele de 8, 18, 28, 38, 48, 58, 68 si 78 de ani ?


La 8 ani o bagi in pat si ii spui o poveste



La 18 ani tre’ sa-i spui o poveste ca sa o bagi in pat.








La 28 nu mai trebuie sa-i spui povesti ca sa o bagi in pat..







 La 38 de ani iti spune o poveste si te baga in pat.





                         La 48 de ani iti spune ea o poveste ca sa te bage in pat.

La 58 de ani, te bagi tu in pat, ca sa nu-i auzi povestile.

La 68 daca reusesti sa o bagi in pat, asta chiar ca-i o poveste.




La 78 de ani ... ce poveste ?! Ce pat?! Da’ tu cine mama 
dracu’ esti ?!

Batman vs Sherlock Holmes

1 Decembrie în câteva imagini "simbolice" României

Two and a half men

Un colaj cu cele mai tari faze din Doi barbati si jumatate cu Jake.

Coca-Cola fără granițe

Vibratorul si cainele ascultator

Prietenul la nevoie se cunoaste

Mr Muscolo

De unde provine numele meu?

              Un român a realizat un proiect online care dorește să cartografieze și să indexe numele de familie din România, în funcție de zona geografică de unde se trage fiecare. Deși încă în dezvoltare, site-ul oferă indicații clare asupra celor mai comune nume dintr-o anumită zonă și locul de unde se poate trage cineva. 



             Pe site-ul nume.ottomotor.ro, care are și variantă în engleză, utilizatorii pot să-și caute numele și să afle de unde sunt cei mai mulți oameni. De exemplu, la o simplă căutare a numelui Ionescu, cele mai populate zone au fost județul Călărași și zona de sud-est a României.

       

             Platforma a fost dezvoltată de către românul Florin Lipan, un inginer din Berlin, unde lucrează la firma Axonic Informationssysteme. Lipan a terminat Politehnica din Cluj în România.

„Acest proiect vrea să cartografieze frecvența numelor de familie românești, raportată la diferite zone ale țării. Proiectul indexează 2.700.000 de nume de persoane din 3.800 de localități și conține 130.000 de nume de familie diferite", scrie pe platforma lui Lipan.

Bărbații...niște...

Bărbații....

Leul, simbol vechi al puterii

              Valenţele simbolice ale leului ne duc cu gândul in primul rând la eticheta de forţă, putere, autoritate. Majoritatea tradiţiilor mizează pe calitatea sa de animal solar, luminos, suveran. Dar leul este totodată şi un animal nocturn, caz în care apare drept un simbol al inconştientului, al stărilor de vis în care se revelează adevăruri.

                  Faptul că în leu se îmbină cele două aspecte, diurn şi nocturn, poate fi considerat un semn al echilibrului şi al prudenţei. Cu alte cuvinte, aceste vechi simbol suveran ne atrage atenţia asupra evitării extremelor şi menţinerii armoniei mentale şi sufleteşti. În afara conotaţiei puterii, cu leul au mai fost asociate dintotdeauna următoarele calităţi: curaj, demnitate, nobleţe, înţelepciune, dreptate, regalitate. Pe de altă parte, statutul său regal îi poartă şi defectele inerente rangului: dominare, ferocitate, orgoliu. Este o reprezentare a Tatălui, Stăpânului, care oscilează în permanenţă între instictul protector şi tendinţa de dominare. Dar bogăţia lui simbolică este mult mai mare.

                 În Egiptul antic leul era sinonim cu forţa solară, fiind asimilat zeiţei Sekhmet, cunoscută şi sub ipostaza de Ochiul lui Ra. Era era cea care anihila răul şi permitea binelui să triumfe. Tot în Egipt leii erau adesea reprezentaţi perechi, spate în spate, unul privind spre răsărit, altul spre apus, iarăşi aluzie la dualitatea animalului, la un drum al soarelui de la un capăt al pământului la celălalt. Leul veghea asupra curgerii timpului şi asigura întinerirea astrului, întruchipând vigoarea pe care o induce reîmprospătarea zilei.

                  Şi în buddhism leul întrupează tot o energie divină (shakti). De fapt, îi serveşte drept tron lui Buddha, ca simbol al puterii şi consecvenţei, al forţei şi curajului. Este nimicitorul ignoranţei şi răului. Ca simbol la legii (dharma) şi ordinii, leul corespunde unui Buddha central, Vairochana, cel care păstrează cunoaşterea. Atunci când propovăduieşte, lui Buddha îi răsună răgetul de leu, ceea ce exprimă puterea legii. Blazonul regelui Ashoka, regele buddhist care a recucerit India de la greci şi perşi, avea ca efigiie trei lei deasupra unei roţi, cu deviza ”adevărul biruie”, care a rămas până azi stema Indiei. În hinduism leul este avatarul lui Vishnu, o manifestare a verbului, cunoaşterii, exprimând aspectul de temut al forţei vitale, maya.

                 În Extremul Orient leul are puternice conexiuni cu dragonul. În Japonia, de 1 ianuarie, au loc dansuri ale leului, care se desfăşoară în faţa templelor şintoiste, dar şi pe străzi sau în faţa casei. Peste tot se perindă dansatori şi muzicanţi ce poartă măşti cu chip de leu. Se crede că acesta are puterea de a alunga demonii şi de a aduce prosperitate familiilor şi comunităţilor.

                 Acest rol de protector şi cunoscător al leului se găseşte şi în zone mai îndepărtate de Orient, şi anume la triburile bambara din Mali, unde este tot o alegorie a ştiinţei divine, asimilat preoţilor-savanţi. În ceea ce priveşte mentalitatea grecească, leii erau identificaţi cu Dionysos, Phoebus, Cybele sau Artemis, pentru că de obicei trăgeau carele acestor divinităţi. Înţelesul simbolic al leului în acest context echivalează cu acela de protector, paznic al morţilor, dar şi al palatelor, tronurilor şi altarelor. De asemenea erau consideraţi protectorii căminului.

                 Leul este şi un foarte puternic simbol creştin. Teologia creştină atribuie unor îngeri înfăţişare de lei, pentru că aceştia exprimă forţa invincibilă a minţii dumnezeieşti, tentativa de a imita misterul divin. Îngerii tind să se ascundă de privirile indiscrete aşa cum leii îşi şterg urmele paşilor când fug de vânător. În Apocalipsă, prima dintre fiinţele pline cu ochi care păzesc tronul divin este asemănătoare unui leu. Ba mai mult, leul ajunge chiar simbolul lui Iisus-Judecătorul, căruia îi poartă învăţătura. Pe tot parcursul Bibliei, Hristos este numit constant leul lui Iuda. Totodată este şi simbolul evanghelistului Marcu. Leul Sfântului Marcu este unul înaripat, cel mai sugestiv întruchipat într-o sculptură de bronz din Piazetta din Veneţia, în care ţine în labele anterioare evanghelia.

                 O altă conexiune recurentă în bestiariile medievale este aceea dintre animalul care doarme cu ochii deschişi şi Dumnezeu care nu doarme niciodată pentru că îşi veghează permanent copiii. Interpretarea merge chiar mai departe, ideologia creştină transformând leul într-un simbol al învierii. Acest înţeles provine de la o observaţie bizară în legătură cu puii de lei. Se credea că aceştia se nasc morţi şi că numai după ce tatăl îşi revărsa suflarea asupra lor reveneau şi cei mici la viaţă. În tradiţia creştină leul-tată se referea la Iisus Hristos, cel care îşi ajuta copiii muritori să-şi descopere adevărata chemare, să-şi ridice spiritul până la comuniunea supremă cu dumnezeirea. De obicei partea de sus a corpului leonin corespunde naturii dumnezeieşti a lui Iisus, în vreme ce partea de jos corespunde naturii umane.

                În alchimie leul cuprinde multe reprezentări, fiind în general legat de calităţile înalte ale aurului spiritual. Un leu roşu indică sulful care reprezintă diversitatea naturii umane şi eterna aspiraţie spre desăvârşire. Dacă e colorat cu verde, leul alchimic indică materia care este principalul punct de unde se porneşte pe drumul transformării individuale. Leul apare şi în tarot în arcanele majore, dar aici simbolismul său ne duce pe un tărâm al valenţelor mai puţin pozitive. Căci dincolo de nobleţea fortei sale, leul este şi depozitarul instinctelor şi dorinţelor de necontrolat, al furiei interioare, al bestiei egoiste.

                Când apare în vis, tradiţia spune că este un semn că ar trebui să învăţăm să ne cunoaştem mai bine pasiunile şi emoţiile, pentru a le putea îmblânzi. De la leul simbol al lui Hristos se face trecerea la leul simbol al lui Antihrist, prin lăcomia şi impetuozitatea sa. Şi în psihanaliză apare ca expresie a unei nevoi de impunere a autorităţii. Gura şi răgetul leului ne depărtează de aspectul său solar şi ne îndreaptă către aspectul său pământean, în acest caz leul înrudindu-se cu alte divinităţi subpământene care înghit ziua şi o eliberează la răsărit.

                Dar tocmai prin această imagine se revine la simbolismul învierii, al reîmprospătării energiilor cosmice, al renaşterii. Nu puţine morminte creştine sunt împodobite cu lei, iar în heraldica medievală leul a avut mereu întâietate ca emblemă a curajului nesecat, nobleţei sufleteşti şi caracterului puternic, unde domnesc energiile luminoase.

Sursa articolului: historia.ro

Mâncăruri/alimente ale viitorului (partea a patra)

Insecte, gândaci şi creaturi mici

              Poate nouă nu ne plac, dar asta nu influențează lucrurile. Şi adevărul care poate fi derivat din aceasta discuție despre consumul insectelor, este că acestea oferă o sursă foarte bună de proteine. Şi se pare că avem nevoie de proteine. Asta nu e totul; dintre diversele tipuri de gândaci care pot fi mâncați (peste 1400), toate au un conținut scăzut de grăsimi, colesterol, mult calciu şi fier.

               Da, pot fi un pic lipicioase (şi crocante), dar sunt bune pentru tine. În timp ce în Asia, Africa şi America de Sud insectele sunt un nutreț comun, restul lumii nu a urmat acest obicei. Acest lucru are probabil şi de-a face cu cultura, percepțiile şi necesităţile.

               Cu toate acestea, insectele nu au nevoie de mult spațiu pentru a se reproduce şi sunt ieftine de preparat. Dacă mai adaugi şi faptul că pot oferi o masă nutritivă, avem toate ingredientele unui nou grup de alimente.

               Într-adevăr greierii, omizile, lăcustele şi gândacii de iunie, sunt doar câteva dintre delicatesele favorite cu multe picioare disponibile. De fapt, există un grup de susținere care promovează folosirea insectelor ca o materie primă pentru dietă.

              

              Este un punct echitabil, mai ales atunci când se ia în considerare lipsa de alimente în mai multe părți ale lumii. Insectele pot oferi o sursă accesibilă de nutrienţi vitali de care oamenii au nevoie pentru a supraviețui.

               Recunoaște că imagini cu lăcuste prăjite nu îţi apar acum în minte, dar e posibil ca în curând să ai poftă de ciocolată acoperită cu furnici. Doar aşteaptă.

Mâncăruri/alimente ale viitorului (partea a treia)

Alge

              Primul lucru care ne vine în minte este „nu e același lucru ca şi cum ai mânca ciuperci”? Ei bine, nu chiar. Unul dintre lucrurile interesante despre acest subiect este de a reflecta cu privire la modificările diferite care au apărut cu privire la producția de alimente şi a consumului. În urmă cu 50 de ani, răspunsul la creșterea nevoilor de consum a fost așa-numita „revoluție verde”. Agricultorilor li s-a prezentat semințele modificate științific (hibrizi) şi noi tipuri de îngrășăminte pentru a creşte culturile. Ca urmare, fermierii au reușit să îşi dubleze culturile, mai mult ca înainte.                  Dezavantajul a fost că aveau nevoie de mai mult teren şi mai multă apă (folosim foarte multă apă) – acum suntem aproape de un punct de saturație în care agricultura tradițională este interzisă.

              Ca atare, producătorii trebuie să îşi dea seama cum să crească culturi în locuri în care în mod normal nu e posibil. Răspunsul e: introduceți algele. Acestea sunt organisme microscopice care au capacitatea de a creşte foarte repede. Mai mult, ele pot creşte în mare şi chiar şi în apă poluată.

              Algele marine şi varecii, sunt de fapt forme de alge. În timp ce majoritatea oamenilor nu au mâncat ceva ce ar putea fi considerată iarbă de mare – aceste forme de alge ar putea fi o opțiune accesibilă şi dietetică.

              Atracția reală a algelor este în extinderea ofertelor alimentare pe care le prezintă şi în subproduse (cum ar fi uleiul de alge), care pot fi derivate din această sursă abundentă uşor de la natură.

Dacă balenele albastre şi alte vietăţi marine se bucură de alge, poate chiar e ceva de capul lor.

Mâncăruri/alimente ale viitorului (partea a doua)

Carnea cultivată/ in-vitro

              Este foarte adevărat că o bună parte din populația lumii este carnivoră. Ne place carnea. Cu toate că există alte produse care încearcă să reproducă gustul, aroma şi textura cărnii (unele cu succes, altele mai puțin); adevărul este că aceste produse nu sunt carne adevărată. Uneori ne dorim un burger – unul real, un sandvici cu carne de vacă.

              Din fericire, știința lucrează la rezolvarea acestei dorințe primitive într-un mod care ar putea atenua nevoia pentru un animal real. Carnea cultivată sau cea in-vitro implică carnea „în creștere”.

             „Cultivarea” este cea mai bună metodă de a descrie procesul de țesut al ingineriei care este necesar pentru a realiza acest demers. Metoda presupune prelevarea celulelor de la un animal viu, care este apoi folosit pentru a creşte… ei bine… carnea. Nu înțelegem chiar toată știința din spatele acestor lucruri, dar ideea este una interesantă. De fapt, o astfel de metodă ar putea chiar rezolva problema foametei din lume (teoretic).

               Aceasta idee este încă în stadiul de dezvoltare/cercetare, dar progresele potenţiale nu sunt greu de imaginat – produsele din carne gata-făcute care sunt fabricate cu ușurință fără a fi nevoie să ai de-a face cu turme de animale ar putea fi incredibil de profitabilă. Şi pentru consumator – o să avem carnea noastră!