Vibratorul si cainele ascultator

Prietenul la nevoie se cunoaste

Mr Muscolo

De unde provine numele meu?

              Un român a realizat un proiect online care dorește să cartografieze și să indexe numele de familie din România, în funcție de zona geografică de unde se trage fiecare. Deși încă în dezvoltare, site-ul oferă indicații clare asupra celor mai comune nume dintr-o anumită zonă și locul de unde se poate trage cineva. 



             Pe site-ul nume.ottomotor.ro, care are și variantă în engleză, utilizatorii pot să-și caute numele și să afle de unde sunt cei mai mulți oameni. De exemplu, la o simplă căutare a numelui Ionescu, cele mai populate zone au fost județul Călărași și zona de sud-est a României.

       

             Platforma a fost dezvoltată de către românul Florin Lipan, un inginer din Berlin, unde lucrează la firma Axonic Informationssysteme. Lipan a terminat Politehnica din Cluj în România.

„Acest proiect vrea să cartografieze frecvența numelor de familie românești, raportată la diferite zone ale țării. Proiectul indexează 2.700.000 de nume de persoane din 3.800 de localități și conține 130.000 de nume de familie diferite", scrie pe platforma lui Lipan.

Bărbații...niște...

Bărbații....

Leul, simbol vechi al puterii

              Valenţele simbolice ale leului ne duc cu gândul in primul rând la eticheta de forţă, putere, autoritate. Majoritatea tradiţiilor mizează pe calitatea sa de animal solar, luminos, suveran. Dar leul este totodată şi un animal nocturn, caz în care apare drept un simbol al inconştientului, al stărilor de vis în care se revelează adevăruri.

                  Faptul că în leu se îmbină cele două aspecte, diurn şi nocturn, poate fi considerat un semn al echilibrului şi al prudenţei. Cu alte cuvinte, aceste vechi simbol suveran ne atrage atenţia asupra evitării extremelor şi menţinerii armoniei mentale şi sufleteşti. În afara conotaţiei puterii, cu leul au mai fost asociate dintotdeauna următoarele calităţi: curaj, demnitate, nobleţe, înţelepciune, dreptate, regalitate. Pe de altă parte, statutul său regal îi poartă şi defectele inerente rangului: dominare, ferocitate, orgoliu. Este o reprezentare a Tatălui, Stăpânului, care oscilează în permanenţă între instictul protector şi tendinţa de dominare. Dar bogăţia lui simbolică este mult mai mare.

                 În Egiptul antic leul era sinonim cu forţa solară, fiind asimilat zeiţei Sekhmet, cunoscută şi sub ipostaza de Ochiul lui Ra. Era era cea care anihila răul şi permitea binelui să triumfe. Tot în Egipt leii erau adesea reprezentaţi perechi, spate în spate, unul privind spre răsărit, altul spre apus, iarăşi aluzie la dualitatea animalului, la un drum al soarelui de la un capăt al pământului la celălalt. Leul veghea asupra curgerii timpului şi asigura întinerirea astrului, întruchipând vigoarea pe care o induce reîmprospătarea zilei.

                  Şi în buddhism leul întrupează tot o energie divină (shakti). De fapt, îi serveşte drept tron lui Buddha, ca simbol al puterii şi consecvenţei, al forţei şi curajului. Este nimicitorul ignoranţei şi răului. Ca simbol la legii (dharma) şi ordinii, leul corespunde unui Buddha central, Vairochana, cel care păstrează cunoaşterea. Atunci când propovăduieşte, lui Buddha îi răsună răgetul de leu, ceea ce exprimă puterea legii. Blazonul regelui Ashoka, regele buddhist care a recucerit India de la greci şi perşi, avea ca efigiie trei lei deasupra unei roţi, cu deviza ”adevărul biruie”, care a rămas până azi stema Indiei. În hinduism leul este avatarul lui Vishnu, o manifestare a verbului, cunoaşterii, exprimând aspectul de temut al forţei vitale, maya.

                 În Extremul Orient leul are puternice conexiuni cu dragonul. În Japonia, de 1 ianuarie, au loc dansuri ale leului, care se desfăşoară în faţa templelor şintoiste, dar şi pe străzi sau în faţa casei. Peste tot se perindă dansatori şi muzicanţi ce poartă măşti cu chip de leu. Se crede că acesta are puterea de a alunga demonii şi de a aduce prosperitate familiilor şi comunităţilor.

                 Acest rol de protector şi cunoscător al leului se găseşte şi în zone mai îndepărtate de Orient, şi anume la triburile bambara din Mali, unde este tot o alegorie a ştiinţei divine, asimilat preoţilor-savanţi. În ceea ce priveşte mentalitatea grecească, leii erau identificaţi cu Dionysos, Phoebus, Cybele sau Artemis, pentru că de obicei trăgeau carele acestor divinităţi. Înţelesul simbolic al leului în acest context echivalează cu acela de protector, paznic al morţilor, dar şi al palatelor, tronurilor şi altarelor. De asemenea erau consideraţi protectorii căminului.

                 Leul este şi un foarte puternic simbol creştin. Teologia creştină atribuie unor îngeri înfăţişare de lei, pentru că aceştia exprimă forţa invincibilă a minţii dumnezeieşti, tentativa de a imita misterul divin. Îngerii tind să se ascundă de privirile indiscrete aşa cum leii îşi şterg urmele paşilor când fug de vânător. În Apocalipsă, prima dintre fiinţele pline cu ochi care păzesc tronul divin este asemănătoare unui leu. Ba mai mult, leul ajunge chiar simbolul lui Iisus-Judecătorul, căruia îi poartă învăţătura. Pe tot parcursul Bibliei, Hristos este numit constant leul lui Iuda. Totodată este şi simbolul evanghelistului Marcu. Leul Sfântului Marcu este unul înaripat, cel mai sugestiv întruchipat într-o sculptură de bronz din Piazetta din Veneţia, în care ţine în labele anterioare evanghelia.

                 O altă conexiune recurentă în bestiariile medievale este aceea dintre animalul care doarme cu ochii deschişi şi Dumnezeu care nu doarme niciodată pentru că îşi veghează permanent copiii. Interpretarea merge chiar mai departe, ideologia creştină transformând leul într-un simbol al învierii. Acest înţeles provine de la o observaţie bizară în legătură cu puii de lei. Se credea că aceştia se nasc morţi şi că numai după ce tatăl îşi revărsa suflarea asupra lor reveneau şi cei mici la viaţă. În tradiţia creştină leul-tată se referea la Iisus Hristos, cel care îşi ajuta copiii muritori să-şi descopere adevărata chemare, să-şi ridice spiritul până la comuniunea supremă cu dumnezeirea. De obicei partea de sus a corpului leonin corespunde naturii dumnezeieşti a lui Iisus, în vreme ce partea de jos corespunde naturii umane.

                În alchimie leul cuprinde multe reprezentări, fiind în general legat de calităţile înalte ale aurului spiritual. Un leu roşu indică sulful care reprezintă diversitatea naturii umane şi eterna aspiraţie spre desăvârşire. Dacă e colorat cu verde, leul alchimic indică materia care este principalul punct de unde se porneşte pe drumul transformării individuale. Leul apare şi în tarot în arcanele majore, dar aici simbolismul său ne duce pe un tărâm al valenţelor mai puţin pozitive. Căci dincolo de nobleţea fortei sale, leul este şi depozitarul instinctelor şi dorinţelor de necontrolat, al furiei interioare, al bestiei egoiste.

                Când apare în vis, tradiţia spune că este un semn că ar trebui să învăţăm să ne cunoaştem mai bine pasiunile şi emoţiile, pentru a le putea îmblânzi. De la leul simbol al lui Hristos se face trecerea la leul simbol al lui Antihrist, prin lăcomia şi impetuozitatea sa. Şi în psihanaliză apare ca expresie a unei nevoi de impunere a autorităţii. Gura şi răgetul leului ne depărtează de aspectul său solar şi ne îndreaptă către aspectul său pământean, în acest caz leul înrudindu-se cu alte divinităţi subpământene care înghit ziua şi o eliberează la răsărit.

                Dar tocmai prin această imagine se revine la simbolismul învierii, al reîmprospătării energiilor cosmice, al renaşterii. Nu puţine morminte creştine sunt împodobite cu lei, iar în heraldica medievală leul a avut mereu întâietate ca emblemă a curajului nesecat, nobleţei sufleteşti şi caracterului puternic, unde domnesc energiile luminoase.

Sursa articolului: historia.ro